În mod obișnuit, o anemie hemolitică se caracterizează prin distrugerea accelerată a eritrocitelor (globulelor roșii sau hematii) în sânge (hemoliză), ceea ce duce la scăderea numărului acestora. Hematiile, sunt responsabile pentru captarea oxigenului la nivel pulmonar și transportul acestuia în tot organismul pentru a fi folosit în procese chimice la nivel celular.
Scăderea numărului eritrocitelor poate determina o lipsă de oxigen în țesuturi și organe, generând simptome specifice anemiei.Anemia hemolitică poate fi ereditară (se transmite de la părinți) sau dobândită (dezvoltată pe parcursul vieții).
Cuprins:
- Semne și simptome specifice pentru pacienții cu anemie hemolitică
- Cauze și factori de risc
- Diagnosticul și tratamentul anemiei hemolitice
Semne și simptome specifice pentru pacienții cu anemie hemolitică
Simptomele anemiei hemolitice pot varia în funcție de gravitatea și rapiditatea instalării afecțiunii, cele mai frecvente fiind:
- oboseală și slăbiciune inexplicabile;
- paloare a pielii,
- dispnee (respirație dificilă) la efort sau repaus;
- creșterea ritmului bătăilor inimii;
- icter (colorarea galbenă a pielii și a sclerei – albului ochilor);
- urină închisă la culoare;
- febră de cauză necunoscută;
- dureri abdominale;
- creșterea în dimensiuni a splinei (splenomegalie).
Cauze și factori de risc
Anemia hemolitică poate fi cauzată de mai mulți factori:
- Tulburări autoimune – sunt afecțiuni în care sistemul imunitar atacă și distruge propriile hematii.
- Infecții virale sau bacteriene care pot declanșa distrugerea prematură a eritrocitelor.
- Boli ereditare care pot determina apariția anemiei hemolitice: sferocitoza ereditară sau talasemia.
- Expunerea la anumite substanțe chimice și medicamente pot provoca distrugerea eritrocitelor.
- Afecțiuni hematologice: leucemia, limfomul, mielomul multiplu pot duce în evoluția lor apariția anemiei hemolitice.
Diagnosticul și tratamentul anemiei hemolitice
Medicul va diagnostica anemia hemolitică pe baza simptomelor, a istoricului medical personal și familial, a examenului fizic și a rezultatelor testelor de laborator. Acestea contribuie la confirmarea unui diagnostic, la aflarea cauzei și a gradului de severitate a afecțiunii.
Hemograma măsoară nivelul hemoglobinei și al hematocritului, verifică numărul de eritrocite, leucocite și trombocite din sânge. Rezultatele anormale pentru acești parametri pot fi un semn de anemie hemolitică, o infecție sau o altă afecțiune. Dacă rezultatele hemogramei confirmă prezența unei anemii sunt recomandate și alte analize de sânge pentru a afla tipul și severitatea acesteia.
Frotiu de sânge periferic, care permite analizarea la microscop a celulelor din sânge. Unele tipuri de anemie hemolitică pot produce și modificări de formă a hematiilor.
Testul Coombs arată dacă organismul produce anticorpi pentru a distruge eritrocitele din sânge.
Atunci când hematiile se distrug, ele eliberează hemoglobină în circulația sanguină. Aceasta se combină cu o substanță chimică numită haptoglobină, al cărei nivel scăzut în fluxul sanguin este un semn de anemie hemolitică.
Hemoglobina este descompusă într-un compus numit bilirubină, iar un nivel ridicat al acesteia în fluxul sanguin poate indica o anemie hemolitică. Valori crescute ale bilirubinei pot apărea, de asemenea, și în cazul unor afecțiuni ale ficatului sau ale veziculei biliare. În aceste situații este recomandat să se efectueze teste specifice pentru funcția hepatică (ALAT, ASAT) pentru a afla care este cauza nivelului ridicat de bilirubină.
Electroforeza hemoglobinei este un test care analizează diferitele tipuri de hemoglobină din sânge și este un indicator în diagnosticarea tipului de anemie.
Alte teste recomandate: testarea pentru hemoglobinurie paroxistică nocturnă (PNH), testul de fragilitate osmotică, glucoză-6-fosfat dehidrogenază (G6PD).
Dacă anemia hemolitică este ereditară, este recomandată consilierea genetică pentru a afla dacă există riscul de a avea un copil cu aceeași afecțiune și care sunt opțiunile disponibile.
Tratamentul anemiei hemolitice depinde de cauza subiacentă și de gravitatea afecțiunii. Opțiunile de tratament pot include:
- Administrarea de medicamente imunosupresoare pentru a controla răspunsul imunitar excesiv.
- Transfuzii de sânge pentru a compensa scăderea numărului de eritrocite.
- Terapia cu corticosteroizi pentru a reduce inflamația și distrugerea hematiilor.
- Splenectomie (îndepărtarea splinei) în cazurile severe sau rezistente la tratament.
Referințe:
- https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/hemolytic-anemia
- https://www.uptodate.com/contents/etiology-and-diagnosis-of-anemia-in-children
- www.srmi.ro/patologii/afectiuni-hematologice/anemia-hemolitica-autoimuna/
- https://www.nhlbi.nih.gov/health-topics/hemolytic-anemia
- https://mydoc.com.ro/afectiuni-anemii/anemia-hemolitica/
- https://www.merckmanuals.com/professional/hematology-and-oncology/anemias-caused-by-hemolysis/hemolytic-anemiahttps://www.hoacny.com/patient-resources/blood-disorders/what-hemochromatosis/how-hemolytic-anemia-diagnosed