Prostatita reprezintă o afecțiune a prostatei, asociată, de regulă, cu inflamația. Prostatita cauzează adesea urinare dureroasă sau dificilă, precum și dureri în zona inghinală, pelviană sau la nivelul organelor genitale. Infecțiile bacteriene sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de prostatită.1
Prostata, este o glandă care aparține aparatului genital masculin, de mărimea unei nuci, situată imediat sub vezica urinară. Aceasta înconjoară porțiunea superioară a uretrei, tubul care drenează urina din vezica urinară. Prostata și alte glande sexuale masculine produc lichidul care transportă spermatozoizii în timpul ejaculării (sperma).
Cuprins:
- Care sunt tipurile de prostatită?
- Sindromul durerii pelvine cronice (SDPC)1
- Prostatita bacteriană acută
- Prostatita bacteriană cronică
- Prostatita inflamatorie asimptomatică
- Care pot fi cauzele prostatitei?
- Care sunt instrumentele de diagnostic?
- Cine este expus riscului de a dezvolta prostatită?
- Opțiuni de tratament în cazul prostatitei
- Care sunt complicațiile prostatitei?
Care sunt tipurile de prostatită?
Există, în general, patru tipuri de prostatită:
- Prostatita cronică/sindromul durerii pelvine cronice
- Prostatita bacteriană acută
- Prostatita bacteriană cronică
- Prostatita inflamatorie asimptomatică
Sindromul durerii pelvine cronice (SDPC)1
SDPC este cel mai frecvent tip de prostatită, a cărei prevalență reală în populația generală este necunoscută datorită suprapunerii manifestărilor clinice cu cele întâlnite în cazul altor afecțiuni benigne ale prostatei (de exemplu, hipertrofia benignă de prostată sau sindromul durerii cronice de origine urinară).
Datele cunoscute în prezent susțin că unul din zece bărbați de orice vârstă ar putea dezvolta în cursul vieții acest sindrom dureros pelvin, însă prevalența ar putea fi mult mai mare. Riscul pentru apariția prostatitei este de 3 ori mai crescut la bărbații cu vârste între 50 și 59 de ani, comparativ cu bărbații cu vârste între 20 și 39 de ani.2
Bărbații cu SDPC acuză, de obicei, simptome dureroase intermitente timp de trei luni sau chiar mai mult.
Spre deosebire de alte tipuri de prostatită, în cazul SDPC nu poate fi identificată o infecție bacteriană. Există, de asemenea, o serie de factori ce pot contribui la declanșarea acestui sindrom dureros: prezența urinei în prostată, infecții anterioare ale prostatei sau ale structurilor și organelor învecinate, o infecție prostatică care nu este identificată la analize, afectarea structurilor nervoase de la nivel pelvin (nervii pot trimite semnale de durere către creier chiar și atunci când nu există nimic în neregulă din punct de vedere fizic), stresul, anxietatea sau depresia, afecțiuni ale mușchilor planșeului pelvin (mușchii care susțin vezica urinară și intestinul și ajută la controlul urinării). Studiile clinice arată o legătură între stres, anxietate, depresie și SDPC.
De asemenea, există unele dovezi că apariția SDPC poate fi legată de existența altor afecțiuni, cum ar fi sindromul oboselii cronice, care provoacă oboseală severă, și sindromul colonului iritabil (care provoacă alterarea tranzitului intestinal).
Unele dintre simptome SDPC sunt:3 dificultăți la urinare (însoțite uneori de dureri), dureri resimțite în etajul pelvin, la nivelul vezicii urinare, testiculelor și penisului, precum și între acestea și anus, dificultăți și dureri la ejaculare.
Prostatita bacteriană acută
Prostatita bacteriană acută este o infecție a prostatei cauzată de bacterii. Nu este frecventă, dar poate fi gravă și poate necesita spitalizare pentru administrarea tratamentului.
Prostatita bacteriană acută se poate dezvolta atunci când anumite tipuri de bacterii pătrund în prostată, provocând infectarea acesteia. Bacteriile care trăiesc în mod normal în intestin se pot răspândi la nivelul extremității penisului și în uretră. De aici, bacteriile pot ajunge la prostată. De asemenea, bacteriile se pot răspândi la prostată din vezica urinară sau din fluxul sanguin.
Prostatita bacteriană acută poate apărea dacă:
- există deja o infecție urinară
- pacientul are dificultăți în golirea vezicii urinare
- a fost efectuată o biopsie de prostată
- a fost utilizată o sondă urinară pentru a elimina urina.
Simptomele prostatitei bacteriene se pot instala rapid și includ febră, frisoane, modificări ale urinei, dureri ejaculatorii și dureri la nivelul pelvisului sau la nivelul regiunilor anatomice învecinate.
Prostatita bacteriană cronică
Prostatita bacteriană cronică este o infecție a prostatei care poate dura mult timp (cel puțin trei luni). Această afecțiune nu este frecvent întâlnită și simptomele tind să apară și să dispară, provocând episoade sau crize.
Prostatita bacteriană cronică este cauzată de o infecție bacteriană. Aceasta afectează bărbații care au avut mai multe infecții urinare sau uretrite în trecut, care au o uretră lungă sau îngustă. Fiecare episod este cauzat de aceleași bacterii, care provoacă și infecțiile urinare.
Poate apare în evoluția unei prostatite bacteriane acută dacă antibioticele nu au avut efect și infecția nu este tratată. Acest lucru se poate datora faptului că bacteriile au fost rezistente la antibiotice sau pentru că tratamentul a fost oprit prea devreme.
Simptomele se instalează adesea gradat și este nevoie de un interval de timp suficient de lung pentru a le trata. Durerea la nivelul pelvisului este simptomul cel mai frecvent și poate fi însoțită de simptome urinare și/sau dureri ejaculatorii. Febra și frisoanele sunt întâlnite într-un număr redus de cazuri.
Alte simptome care pot fi prezente: disurie, poliurie, durere la nivelul vezicii urinare, testiculelor și penisului, precum și între organele sexuale și anus, durere la ejaculare.
Prostatita inflamatorie asimptomatică
Acesta este tipul de prostatită care nu prezintă simptome și este, de obicei, detectată din întâmplare în cadrul efectuării de investigații specifice pentru alte afecțiuni (ex.: cancerul de prostată).
Care pot fi cauzele prostatitei?
Cauzele prostatitei sau a durerii cronice pelvine de origine prostatică nu sunt pe deplin cunoscute. Unii factori, cum ar fi infecția vezicii urinare, cateterizarea urinară, infecții cu transmitere sexuală sau afecțiuni ale tractului urinar, pot crește riscul unei infecții bacteriene a prostatei. De cele mai multe ori sunt necesare investigații medicale pentru a afla cu certitudine cauza.4
Alte cauze posibile pentru durerea cronică pelvină pot fi și: spasme ale musculaturii pelvine, litiază la nivelul prostatei sau a vezicii urinare, hiperplazia benignă de prostată (BHP), strictura uretrală, cancerul de prostată sau de vezică urinară.
Care sunt instrumentele de diagnostic?
Alături de anamneză și examenul fizic, pot fi necesare următoarele teste5:
- Urocultura – depistează infecțiile de tract urinar (ITU) – afecțiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplică și determină în timp modificări în funcționarea normală a rinichilor și a căilor urinare.
- Tușeul rectal (DRE, digital rectal examination).
- Masajul prostatei
- Spermocultura
- Cistoscopia
- Ecografia transrectală
- Tomografia computerizată.
Cine este expus riscului de a dezvolta prostatită?
Deși această afecțiune poate să apară la orice vârstă, există o serie de factori ce pot contribui la creșterea riscului:6 infecții recente ale vezicii urinare sau ale tractului urinar ori altă infecție în organism, leziuni la nivelul perineului, anatomie anormală a tractului urinar, prostată mărită, proceduri medicale ce implică utilizarea unui cateter sau a unui osciloscop la nivelul uretrei.
Opțiuni de tratament în cazul prostatitei
Tratamentul pentru prostatită depinde de tipul specific diagnosticat și de simptome:
Tratarea infecției
Pentru tratamentul prostatitei bacteriene acute sau cronice se va iniția antibioterapia. Boala acută poate necesita antibiotice intravenoase (IV) administrate în spital pentru o perioadă scurtă de timp. Întregul curs al tratamentului cu antibiotice este de obicei de 4 până la 6 săptămâni (sau mai mult în unele cazuri). Administrarea tuturor medicamentelor prescrise este importantă pentru eliminarea infecției și reducerea riscului de prostatită bacteriană cronică.7
Tratarea simptomelor urinare
Medicamentele numite alfa-blocante ajută la relaxarea sfincterului vezicii urinare și a fibrelor musculare în regiunea în care prostata se unește cu vezica urinară. Acest tratament ar putea ușura simptomele urinare, cum ar fi urinarea dificilă sau usturimea la urinare. Deși acest tip de tratament este prescris în mod obișnuit pentru bărbații cu prostatită cronică/sindromul durerii pelviene cronice, el poate fi indicat și pentru a ameliora simptomele urinare ale infecțiilor bacteriene.
Tratarea durerii
Se realizează asociind tratamentului antiinfecțios medicamente antiinflamatoare și/sau anagezice recomandate de către medicul curant.
Gestionarea simptomelor psihologice
Pentru gestionarea stresului, a depresiei sau anxietății care pot fi asociate durerii cronice, medicul poate recomanda psihoterapia.
Care sunt complicațiile prostatitei?
Complicațiile prostatitei pot include: sepsis (infecția bacteriană în fluxul sanguin), abcesul prostatic, disfuncție sexuală, inflamarea organelor genitale masculine.8
Simptomele prostatitei pot semnala, de asemenea, afecțiuni mai grave, inclusiv cancerul de prostată.
Referințe:
- Prostatitis – Symptoms and causes – Mayo Clinic
- Prostatitis | Prostate Cancer UK
- Prostatitis (Infection of the Prostate): Symptoms, Diagnosis & Treatment – Urology Care Foundation (urologyhealth.org)
- Prostatitis | Cedars-Sinai
- Prostatitis | Johns Hopkins Medicine
- Prostatitis: Inflammation of the Prostate – NIDDK (nih.gov)
- https://uroweb.org/guidelines/chronic-pelvic-pain/chapter/epidemiology-aetiology-and-pathophysiology]