Alergia la polen este o reacție alergică frecventă și supărătoare care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Cunoscută și sub numele de febra fânului sau rinita alergică sezonieră, această afecțiune apare atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat la mici particule de polen eliberate de plantele cu flori în timpul procesului de polenizare. Aceste particule fine pot fi transportate de vânt și pot fi inhalate sau pot intra în contact cu pielea sau ochii, declanșând astfel reacții alergice.
Cuprins:
Polenul este unul dintre cei mai frecvenți factori declanșatori ai alergiilor sezoniere. Este o pulbere fină gălbuie produsă de copaci, flori, ierburi și buruieni, care ajută în fertilizarea altor plante din aceeași specie.
La persoanele care suferă de alergie la polen, sistemul imunitar identifică în mod eronat polenul inofensiv ca fiind un „intrus” periculos. Sistemul de apărare începe să producă anticorpi, dar și unele substanțe chimice, cum ar fi histamina sau heparina, pentru a lupta împotriva polenului. Acest lucru este cunoscut sub numele de reacție alergică, iar tipul specific de polen care o provoacă este cunoscut sub numele de alergen. Reacția alergică duce la numeroase simptome neplăcute care pot fi atenuate sau chiar pot dispărea printr-un management terapeutic corect.
Semne și simptome ale alergiei la polen
Semnele și simptomele alergiei la polen pot varia în funcție de severitatea reacției alergice și pot include:
- strănut frecvent;
- rinoree (secreții nazale);
- mâncărime nazală și/sau oculară;
- congestie nazală (nas înfundat);
- lăcrimare excesivă a ochilor (epifora);
- roșeață la nivelul ochilor;
- senzație de presiune sau durere în zona sinusurilor;
- tuse și senzație de constricție în piept;
- urticarie.
Polenul poate agrava, de asemenea, simptomele astmului, inclusiv intensificarea tusei și a respirației șuierătoare.
Cauze și factori de risc
Cauza exactă a alergiei la polen nu este complet înțeleasă, dar se presupune că este legată de o combinație de factori genetici și de mediu. Factorii de risc pentru dezvoltarea acestei alergii includ:
- Moștenirea genetică (antecedente familiale de alergii);
- Expunerea frecventă la polen în timpul sezonului de înflorire;
- Existența unei alte alergii, cum ar fi alergiile alimentare sau alergiile la animale;
- Locația geografică (anumite plante eliberează cantități mai mari de polen în anumite zone).
În unele cazuri, alergia la polen poate duce la complicații cum ar fi:
- Sinuzită cronică (inflamația sinusurilor);
- Otite – infecții ale urechii;
- Rinită alergică perenă (simptome persistente pe tot parcursul anului);
- Astm bronșic (afectarea căilor respiratorii inferioare);
- Conjunctivită alergică (inflamația membranei exterioare a ochilor).
Diagnostic și tratament
Pentru un diagnostic corect al alergiei la polen, medicul va face o anamneză și o examinare fizică și va recomanda mai multe tipuri de teste.
Testarea reacției la alergeni specifici poate fi utilă pentru a confirma diagnosticul de rinită alergică și pentru a determina factorii declanșatori alergici specifici.
Testele cutanate pentru alergii (prick test) sunt o metodă in vivo de determinare a hipersensibilității imediate (mediată de IgE) la alergeni specifici. În timpul procedurii, medicul va înțepa diferite zone ale pielii, apoi va introduce o cantitate mică de diferite tipuri de alergeni și va observa reacția cutanată.
Teste de sânge pentru a măsura nivelurile de anticorpi IgE specifice alergenului:
Aproximativ jumătate dintre indivizii care suferă de rinită alergică sau astm prezintă niveluri crescute de IgE; restul persoanelor, deşi au concentraţii crescute de IgE alergen specifice, prezintă niveluri normale de IgE totale.
Cantitatea de IgE specifice produsă la un anumit alergen se corelează aproximativ cu sensibilitatea alergică la acea substanță. Ca și în cazul testelor cutanate, practic toți alergenii care cauzează rinita alergică pot fi determinați cu ajutorul IgE specifice in vitro. Testarea sensibilității fiecărui pacient la fiecare alergen cunoscut nu este practică. Prin urmare, au fost alcătuite diferite paneluri care conțin cei mai frecvenți alergeni respiratori.
Testarea deIgE specifice în cadrul panelului de alergeni de interior poate ajuta la identificarea alergenilor “trigger” – responsabili de manifestările clinice – dintr-un set de 9 alergeni comuni, întâlniţi în interiorul locuinţelor.
Acest pachet include cei mai comuni alergeni asociați cu apariția simptomelor respiratorii la adulți, fiind relevant pentru identificarea cauzelor reacțiilor alergice și prescrierea corectă a măsurilor de evitare necesare.
Tratamentul alergiei la polen poate include:
- Evitarea expunerii la polen pe cât posibil, în special în timpul sezonului de înflorire.
- Utilizarea de antihistaminice pentru a reduce simptomele asociate alergiei.
- Utilizarea de spray-uri nazale sau picături oftalmice pentru a ameliora simptomele locale.
- Terapia de desensibilizare (imunoterapie) pentru a reduce reacțiile alergice pe termen lung.
- Vaccinuri pentru alergii.
- Vaccinările împotriva alergiilor pot fi recomandate în cazul în care medicamentele nu sunt suficiente pentru a vă ușura simptomele.
În concluzie, alergia la polen poate fi o afecțiune supărătoare și debilitantă, pentru care există opțiuni eficiente de tratament disponibile. Este important să se consulte un medic dacă o persoană experimentează simptomele alergiei la polen, pentru a primi un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat.
Bibliografie:
- https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0091674917309193
- https://www.aaaai.org/Aaaai/media/MediaLibrary/PDF%20Documents/Practice%20and%20Parameters/rhinitis2008-diagnosis-management.pdf
- https://www.researchgate.net/publication/256933164_Allergic_Rhinitis_and_its_Impact_on_Asthma_ARIA_Achievements_in_10_years_and_future_needs
- https://www.healthline.com/health/allergies/pollen