Insuficiența cardiacă (IC) este definită ca incapacitatea cordului de a furniza organismului, prin funcția sa de pompă, oxigenul necesar bunei funcționări a țesuturilor și organelor.
Atunci când devine manifestă clinic, insuficiența cardiacă produsă de o anomalie structurală sau funcțională se caracterizazează prin existența unor semne și/ sau simptome caracteristice (identificate în prezent sau în antecedente) asociate cu cel puțin unul dintre următoarele criterii: nivel seric crescut de peptide natriuretice și dovezi imagistice sau hemodinamice de congestie pulmonară sau sistemică apărute în repaus sau în condiții de efort fizic.
Aparatul cardiovascular cuprinde în componența sa inima alături de sistemul circulator. Arterele transportă sânge către organele corpului uman, iar venele îl aduc înapoi la inimă. Astfel, atunci când inima nu-și poate exercita funcția de a pompa sângele, majoritatea aparatelor și sistemelor organismului sunt afectate și pot surveni disfuncționalități. Deoarece inima nu mai poate pompa sânge suficient, oamenii se pot simți obosiți și lipsiți de vlagă. În plus, sângele va stagna în vene, în termeni medicali, aceasta se numește „congestie”, iar diagnosticul va fi probabil de „insuficiență cardiacă congestivă”.
Cuprins:
- Care sunt cauzele insuficienței cardiace?
- Are insuficiența cardiacă simptome?
- Cum se diagnostichează Insuficiența cardiacă?
- Ce este NT-proBNP?
- Care este utilitatea clinică a NT-proBNP?
- Care sunt limitările si interferențele NT-proBNP-ului?
Care sunt cauzele insuficienței cardiace?
Toate bolile cardiovasculare, prin evolutia lor către stadii avansate, pot determina apariția insuficienței cardiace. Cordul este afectat de boli precum hipertensiunea arterială, infarctul și bolile valvelor, iar funcționarea sa, inclusiv capacitatea de a pompa sânge, se poate deteriora în timp dacă nu este tratată cauza. Practic, orice boală a inimii, indiferent de cauzele și simptomele ei inițiale, va ajunge să se complice cu insuficiență cardiacă dacă nu este diagnosticată și tratată corespunzător.
Are insuficiența cardiacă simptome?
Simptomele pot fi ușoare sau absente la început. Spre exemplu, la urcarea a două etaje, e posibil să apară dificultate în respirație. Picioarele umflate și o ușoară creștere în greutate cu câteva kilograme pot semnala, de asemenea, insuficiența cardiacă. Cu toate acestea, situația se poate agrava în timp.
Respirația dificilă sau chiar senzația de sufocare continuă care interferă cu activități cotidiene simple sau cu odihna, atunci când pacientul stă liniștit în pat, apare mai ales în stadiile avansate ale bolii.
Totodată, poate fi prezentă în stadii avansate retenție de apă în tot corpul, chiar și la nivelul abdomenului sau toracelui.
Cum se diagnostichează Insuficiența cardiacă?
Deoarece simptomele precum dispneea (dificultate de a respira), fatigabilitatea și edemele membrelor inferioare sunt nespecifice, diagnosticul de insuficiență cardiacă într-un stadiu precoce se realizează de obicei cu întârziere, după excluderea altor patologii, iar la persoanele vârstnice sau obeze, diagnosticarea devine și mai dificilă.
Pentru a stabili un diagnostic, se recurge adesea la investigații imagistice, dintre care cea mai frecventă este ecografia cardiacă. Datorită caracterului progresiv al bolii, un diagnostic precoce reduce riscul complicațiilor și a mortalității.
La ora actuală există un interes în creștere pentru identificarea unor biomarkeri biochimici cu valori de referinţă acceptate la nivel internaţional în vederea stabilirii unor strategii complexe de diagnostic și/sau prognostic în insuficiența cardiacă. De exemplu, combinarea a doi sau mai mulţi biomarkeri serici circulanţi care reflectă aspecte diferite ale funcției cardiace (cum ar fi nivelul troponinelor şi al N-terminal proBNP) creşte puterea prognostică a scorului.
Ce este NT-proBNP?
Testul este folosit cel mai frecvent in clinică pentru diagnosticul si evaluarea tratamentului în insuficiența cardiacă. NT-proBNP este un biomarker din categoria peptidelor natriuretice, recomandat de ghidurile ESC (European Society of Cardiology), ca test inițial pentru excluderea IC la pacienți cu dispnee, care se prezintă fie în condiții de urgență, fie în ambulator.
BNP (peptid natriuretic de tip B sau cerebral) este sintetizat sub forma unor precursori (pre-proBNP și pro-BNP) și eliberat din miocardul ventricular în circulație, în urma unui stres parietal cardiac prelungit.
S-a constatat că nivelurile serice ale NT-proBNP se corelează foarte bine cu severitatea disfuncţiei ventriculare stângi și, respectiv, cu clasele NYHA (New York Heart Association) de stadializare a insuficienței cardiace, pe baza simptomatologiei clinice.
Care este utilitatea clinică a NT-proBNP?
Ghidurile Societății Europene de Cardiologie recomandă peptidele natriuretice, inclusiv NT-proBNP, ca test inițial pentru excluderea insuficienței cardiace la pacienți cu dispnee, care se prezintă fie în condiții de urgență, fie în ambulator.
Astfel, beneficiile acestei testări vizează:
- evitarea consultaţiilor cardiologice şi a ecografiilor cardiace inutile, la pacienţii cu simptome sugestive, insă fără a avea insuficiență cardiacă;
- evitarea unui tratamentul neadecvat, în cazul pacienţilor suspectaţi de insuficiență cardiacă, dar având o patologie non-cardiacă.
În evaluarea prognosticului insuficienței cardiace cronice, valorile NT-proBNP crescute se corelează cu severitatea bolii, bazată pe clasificarea NYHA. La pacienții spitalizați, NT-proBNP are valoare predictivă privind mortalitatea și/sau reinternarea în spital, iar valorile NT-proBNP împreună cu ecocardiografia Doppler îmbunătățesc stratificarea în funcție de risc, la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică.
În cazul monitorizării tratamentului medicamentos specific, sacubitril/valsartan scade valoarea NT-proBNP plasmatic şi crește BNP plasmatic şi cGMP din urină comparativ cu enalapril. Nivelurile NT-proBNP continuă să scadă pe durata tratamentului, comparativ cu momentul inițial. BNP nu este un biomarker adecvat al insuficienței cardiace la pacienții tratați cu sacubitril/ valsartan deoarece este un substrat de neprilizină. NT-proBNP nu este un substrat de neprilizină și este, prin urmare, un biomarker mai adecvat.
Care sunt limitările si interferențele NT-proBNP-ului?
Valorile plasmatice ale NT-proBNP trebuie interpretate în corelaţie cu datele clinice ale pacientului şi alte investigaţii paraclinice. Se pot obține valori fals crescute (fals-pozitive) la persoanele obeze. Valori moderat crescute ale NT-proBNP plasmatic se pot înregistra în boli pulmonare cronice cu disfuncție de ventricul drept.
Valorile NT-proBNP plasmatic trebuie interpretate cu precauție și în cazul afectării renale (a unei rate de filtrare glomerulară scăzută, de sub 60 mL/min). La pacienții cu valori bazale NT-proBNP crescute, absența unei scăderi rapide (valori > 250 pg/mL) după 48 h, este asociată cu risc înalt, pe termen scurt, de apariție a unor evenimente cardiace.
Referințe:
- https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/overview/615897#Clinical-and-Interpretive
- Stokes NR, Dietz BW, Liang JJ. Cardiopulmonary laboratory biomarkers in the evaluation of acute dyspnea. Open Access Emerg Med. 2016 May
- Elecsys proBNP II-package insert- 2022-03, V 2.0 Română
- Francis GS, Felker GM, Tang WH. A Test in Context: Critical Evaluation of Natriuretic Peptide Testing in Heart Failure. J Am Coll Cardiol. 2016 Jan
- Îndreptar Practic de Fiziopatologie Clinică, Editura Victor Babeș, Timișoara 2016
- https://www.ema.europa.eu/en/documents/product-information/entresto-epar-product-information_ro.pdf