Gonoreea și chlamidioza sunt infecții bacteriene care se transmit pe cale sexuală, extrem de frecvente și cu simptomatologie comună. Chlamydia este mai frecventă decât gonoreea și este întâlnită în special în rândul femeilor tinere. Potrivit unui raport din 2019, 434 184 cazuri de infecții cu Chlamydia au fost raportate în 26 țări din Europa iar în 27 țări s-au înregistrat 117 881 cazuri de gonorrhoea1.
Cuprins:
Gonoreea și chlamydia simptome
Deși aceste afecțiuni sunt de multe ori asimptomatice, atunci când există manifestări, sunt foarte asemănătoare și se pot suprapune, astfel încât se recomandă folosirea unor teste specifice de diagnostic, înainte de prescrierea unui tratament.
La pacienții cu chlamydia, simptomele pot să apară după câteva săptămâni de la contractarea infecției, iar în cazul gonoreei, este posibil ca femeile să fie asimptomatice sau prezintă simptomatologie ușoară, în timp ce bărbații sunt mai predispuși la apariția unor simptome moderate/severe.
Câteva dintre cele mai evidente semne și simptome ale acestor boli cu transmitere sexuală sunt comune atât pentru bărbați, cât și pentru femei, și pot fi: de tip usturime la urinare, scurgeri anormale din penis sau vagin, secreții anormale din rect, durere sau sângerare rectală. Bărbații infectați cu gonoree (boala numită blenoragie) sau chlamydia, pot documenta o tumefiere anormală a testiculelor și scrotului și dureri la ejaculare. De asemenea, pot apărea simptome la nivelul oral și faringian, inclusiv durere în gât și tuse, dacă boala a survenit în urma contactului sexual-oral cu o persoană infectată.
În cazul femeilor infectate cu chlamydia, acestea pot prezenta simptome mai severe, dacă infecția se extinde spre uter și trompele uterine. Această evoluție poate produce boala inflamatorie pelvină (BIP) cu următoarele manifestări: febră, senzație de rău, sângerare vaginală extramenstruală, dureri intense în zona pelviană.
La pacienții cu gonoree, este posibil să apară și simptome rectale, cum ar fi senzatie de mâncărime și durere spontană sau la defecație. Femeile pot observa, de asemenea, sângerări mai abundente în timpul menstruației și durere în timpul actului sexual.
Cele două afecțiuni sunt cauzate de o multiplicare excesivă a bacteriilor Chlamydia trachomatis, respectiv Neisseria gonorrhoeae. Ambele infecții se transmit prin contact sexual neprotejat (vaginal, oral sau anal) și pot fi transmise la nou-nascut, în cursul nașterii, dacă mama suferă de una dintre cele două infecții. Acest lucru poate duce la complicații precum infecții oculare sau pneumonie, la nou-născut.
Riscul de a contracta aceste boli crește în cazul în existenței mai multor parteneri sexuali, nefolosirii corespunzătoare a mijloacelor de protecție în timpul actului sexual, folosirii abuzive a dușurilor vaginale care pot irita vaginul, distrugând bacteriile vaginale comensale, sau în contextul existenței unei ITS în antecedente.
Complicațiile care pot sa apară la pacienții cu gonoreea si chlamydia sunt:
- Suprainfecția – infectia cu chlamydia sau gonoree în antecedente, poate crește riscul de a contracta și alte ITS
- Artrita reactivă (pentru chlamydia)- denumită și sindromul Reiter, această afecțiune rezultă în urma unei infecții la nivelul tractului urinar (uretra, vezica urinară, rinichii și ureterele) sau al intestinelor. Se manifestă prin durere, tumefierea sau senzație de constricție la nivelul articulațiilor și al ochilor etc.
- Infertilitate– afectarea organelor de reproducere sau a calității spermatozoizilor, care face mai dificilă sau, în unele cazuri, imposibilă obținerea unei sarcini.
- Sarcina ectopică- implantare anormală a ovulului fecundat, în afara uterului
La bărbații infectați cu Clamydia poate apărea epididimita (inflamația țesutului testicular), iar la cei care cu oricare dintre acest tip de infecții, prostatita (inflamația prostatei) care poate face ca ejacularea și/sau urinarea să fie dureroase, însotită de febră sau dureri în zona inferioară lombară.
Diagnostic și tratament – gonoree și clamidioză
Ambele boli cu transmitere sexuală pot fi diagnosticate cu ajutorul unor metode similare. Medicul va face o examinare fizică pentru a identifica simptome specifice unei ITS și va recomanda teste de laborator în vederea diagnosticării de certitudine a infecției:
- cultură din secreție uretrală, vaginală sau anală, urocultură (cu antibiogramă după caz) în vederea depistării gonococului, hemogramă pentru a identifica semne de infecție bacteriană, pentru a confirma infecția,
- Chlamydia trachomatis ADN + N. gonorrhoeae ADN – endocervix – teste PCR pentru confirmare diagnostic,
- Diagnostic molecular – infecții cu transmitere sexuală secreție uretrală
- Diagnostic molecular – infecții cu transmitere sexuală (secreție vaginală/cervicală)
Deoarece atât infectia cu chlamydia, cât și cea gonococică pot fi asimptomatice, este important ca persoanele active sexual să se evalueze prin testare, în mod regulat. Ambele boli cu transmitere sexuală sunt curabile și pot fi tratate cu antibiotice.
Testarea regulată (screening) pentru confirmarea ITS poate contribui, de asemenea, la reducerea riscului de transmitere a unei infecții în cazul în care dvs. sau partenerul dvs dezvoltați o astfel de infecție.
Referințe: