Alergiile apar atunci când organismul identifică, în mod eronat, o substanță formal inofensivă (numită alergen) ca fiind periculoasă pentru acesta. Sistemul imunitar va răspunde la această “alarma falsă” și va începe să producă anticorpi împotriva alergenului (substanței straine) identificat, iar la o reexpunere, anticorpii vor iniția eliberarea în sânge a unor substanțe, ce vor duce la apariția semnelor și simptomelor de alergie.
La nivel mondial, până la 20% dintre copii suferă de dermatită atopică. Conform Raportului global privind astmul (2014), se estimează că cca 334 de milioane de persoane suferă de astm. Rinita alergică are o prevalență globală maximă de 40%.
Cuprins:
- Alergii respiratorii – forme și simptome
- Dermatita atopică – context clinic
- Diagnosticul alergiilor respiratorii
- Relația de cauzalitate dintre dermatita atopică și alergiile respiratorii
Alergii respiratorii – forme și simptome
Alergiile respiratorii, după cum sugerează și numele, au impact asupra căilor respiratorii și a pasajelor nazale ale sistemului respirator1. Astmul alergic și rinita alergică sunt din cele mai frecvente manifestări clinice de alergii respiratorii. Simptomele rinitei alergice (numită și febra fânului) includ: prurit la nivelul nasului, gurii, gâtului și ochilor, strănuturi frecvente, congestie nazală, lăcrimarea ochilor, cearcăne vineții, în timp ce astmul se manifestă prin: dificultăți de respirație (dispnee), tuse (în special pe parcursul nopții), wheezing, durere în zona pieptului (toracică).
Unii alergeni sunt prezenți în mod sezonier, în timp ce alții sunt prezenți pe tot parcursul anului (pereni). Alergenii care pot declanșa alergii respiratorii includ: polenul, părul animalelor de companie, praful, mucegaiul și latexul.
Dermatita atopică – context clinic
Dermatita atopică (eczema) este o afecțiune care provoacă uscăciunea, senzație de mâncărime și inflamație la nivelul pielii. Este frecventă la copiii mici, dar poate apărea la orice vârstă. Dermatita atopică este o afecțiune cronică și are tendința de a se acutiza. Poate fi de tip iritativ, și nu este o boală contagioasă2. Persoanele cu dermatită atopică au un risc crescut de a dezvolta alergii alimentare, febra fânului sau astm. Hidratarea corectă și respectarea unor obiceiuri de îngrijire a pielii, pot ameliora pruritul și pot preveni apariția de noi focare (erupții alergice). Tratamentul include unguente sau creme terapeutice.
Semnele si simptomele dermatitei atopice (eczeme) pot apărea pe orice zonă a corpului și variază foarte mult, de la o persoană la alta. Acestea pot fi de tip piele uscată și crăpată, mâncărime (prurit), erupții pe pielea tumefiată, care diferă în funcție de culoarea pielii, de la apariția unor mici formațiuni (papule) pe fond de culoare maronie sau neagră, la supurație și formarea de cruste, până la existența unor zone cu piele îngroșată și sensibilă, din cauza pruritului accentuat.
Dermatita atopică începe să se manifeste adesea înainte de vârsta de 5 ani și poate evolua în adolescență sau la vârsta adultă. La unele persoane, aceasta se manifestă prin apariția unor erupții, apoi se remite (dispare) pentru o anumită perioadă de timp, chiar ani.
Diagnosticul alergiilor respiratorii
Primul nivel de diagnostic în alergii este reprezentat de anamneză, examenul clinic și efectuarea testelor cutanate prin înțepare („prick” test).
Un nivel ridicat de anticorpi IgE în sânge poate sugera originea alergică a astmului. Pentru depistarea statusului alergic se recomandă, în funcţie de vârstă și manifestările clinice, efecturea testelor Phadiatop Infant sau Phadiatop.
Următorul nivel de evaluare constă în determinarea serică de IgE-alergen specifice care apar ca reacție alergică față de extracte de alergeni, acest instrument de diagnostic fiind introdus în practică încă din anii `60, pentru a facilita identificarea alergenilor potențial responsabili de manifestările clinice.
Folosirea testelor de identificare a IgE alergen-specfice în asociere cu raţionamentul clinic, poate creşte acurateţea identificării statusului atopic/alergic şi poate ajuta clincianul în decizia a recomanda evitarea unor alergeni. Testarea de IgE specifice în cadrul unui panel de alergeni respiratori poate ajuta la identificarea alergenilor “trigger” – responsabili de manifestările clinice – dintr-un set de 13 alergeni comuni, întâlniţi în interiorul locuinţelor sau în mediul exterior. În interpretarea rezultatelor obţinute se va ţine cont de tipul expunerii, natura simptomelor şi caracteristicile bolii3.
Compoziția extractelor de alergeni din design-ul diferitelor teste exercită însă o influență majoră asupra rezultatelor obținute la determinarea IgE specifice, ceea ce va explica eventualele neconcordanțe, observate la compararea rezultatelor generate de teste realizate în diferite laboratoare, provenite de la diferiți producători.
Testele de alergologie moleculară sunt considerate teste de nivel trei, având o sensibilitate și o specificitate superioară, comparativ cu testarea standard, oferind în plus informații cu privire la riscul de aparitie a unor reacții alergice severe, sau la posibilele reactivități încrucișate cu alți alergeni (crosreactivități), fapt care ar putea duce la o identificare eronată a alergenului cauzal.
Testul ALEX reprezintă un instrument de diagnostic in vitro pentru evaluarea sensibilizării de tip alergic, cu ajutorul căruia poate fi determinat simultan, un profil extins de IgE specifice de peste 300 alergeni ce acoperă marea majoritate a alergenilor cunoscuți, respiratori, alimentari, latex-uri și veninuri de Hymenoptere (albina și viespea) și peste 50 de alergeni moleculari unici . Testul determină cantitativ IgE specifice îndreptate atât împotriva unor extracte de alergeni, cât și față de componente moleculare unice, relevante (specifice și de crosreactivitate).
Relația de cauzalitate dintre dermatita atopică și alergiile respiratorii
Înțelegerea etiologiei și evoluției dermatitei atopice, precum și a alergiilor respiratorii, va putea elucida strategiile de prevenire și gestionare, care vizează reducerea poverii globale generate de astmul bronșic și bolile alergice. În acest sens, există un interes sporit pentru determinarea cauzelor dermatitei atopice și al alergiilor respiratorii.
Până în prezent, majoritatea cercetărilor s-au axat pe stabilirea mecanismelor cauzale, prin definirea asa-numitului fenomen de “marș atopic” al simptomelor alergice. Termenul se referă la progresia în timp a simptomelor, începand din copilărie, de la dermatita atopică, către astm și rinită alergică. Această ipoteză se bazează pe observația că semnele clinice ale dermatitei atopice apar adesea mai devreme în cursul vieții și adesea, mai tarziu, vor apărea astmul și rinita alergică. Această observație a condus la concluzia că dermatita atopică este un “punct de intrare” pentru astmul și rinita alergică.
Astfel, s-a sugerat că un management eficient al dermatitei atopice ar putea împiedica progresia acestui marș atopic, prevenind sau reducând dezvoltarea ulterioară a astmului și a rinitei alergice. Acest concept a stat la baza studiilor care au avut ca scop prevenirea dezvoltării inflamației căilor respiratorii și a astmului la copiii considerați la risc, deoarece aveau dermatită atopică și un istoric familial de boală atopică. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă că direcționarea copiilor cu dermatită atopică spre intervenții preventive, care să modifice evoluția spre astm, va fi eficientă4.
Dar, la nivel epidemiologic, ipoteza ”marșului atopic“, ca legătură de cauzalitate dintre dermatita atopică și alergii la nivel respirator, se bazează exclusiv pe dovezi generale la nivel populațional, fără a lua în considerare profilul simptomelor, la nivel individual. O astfel de abordare exclude înțelegerea mai profundă a progresiei simptomelor la nivel individual și deci, confirmarea că aceasta este într-adevăr observată în prima parte a vieții, la persoane cu un risc crescut de dermatită atopică,.
Investigarea unor biomarkeri genetici și biologici identificați în dermatita atopică, sau din cadrul altor boli alergice, au condus la întrebarea dacă dermatita atopică este o cauză a dezvoltării ulterioare a astmului și a rinitei alergice, sau dacă prezența dermatitei atopice în prima parte a vieții este o consecință a unor sindroame distincte, cu mecanisme fiziopatologice diferite, ce vor duce la dezvoltarea ulterioară de alergii la nivel respirator.
Referințe: