Ce este diabetul zaharat?
Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică, caracterizată prin niveluri crescute de zahăr (glucoză) în sânge, care se asociază cu modificări ale metabolismului lipidic, proteic, hidro-electrolitic, respectiv energetic, având o incidență de 8.5% în populația cu vârste de peste 18 ani, raportată de OMS în 2014.
Cuprins:
În anul 2015, diabetul a fost cauza directă pentru 1,6 milioane decese, iar în anul 2012 hiperglicemia a fost cauza pentru alte 2,2 milioane decese. Se cunosc două tipuri de diabet zaharat, diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2.
Etiologia diabetului zaharat de tip 1 este, uneori, autoimună, adică sistemul imunitar atacă și distruge celulele din pancreas care produc insulină – hormonul responsabil de reglarea nivelului de zahăr din sânge. Această formă este de obicei diagnosticată la copii și tineri adulți.
Diabetul zaharat de tip 2 se dezvoltă atunci când organismul nu mai produce suficientă insulină sau nu utilizează eficient insulina produsă. Acest tip de diabet este adesea asociat cu obezitatea și vârsta înaintată.
Semnele și simptomele diabetului includ sete excesivă, urinare frecventă, oboseală, pierdere în greutate involuntară, vedere încețoșată și răni care se vindecă greu.
Diagnosticul diabetului zaharat se face prin testarea nivelului de glucoză din sânge, de obicei prin evaluarea glicemiei. Pentru a confirma diagnosticul, se pot efectua teste suplimentare, cum ar fi testul de toleranță la glucoză (TTGO), determinarea hemoglobinei glicate (HbA1c) sau a albuminei glicate.
Tratamentul diabetului implică schimbări ale stilului de viață, cum ar fi alimentația sănătoasă și exercițiile fizice regulate, precum și administrarea de medicamente, 2 clase fiind utilizate in prezent: insulina sau antidiabeticele orale.
Ce este albumina glicată?
Măsurarea albuminei glicate (albumina glicată valori) este utilă pentru monitorizarea pe termen mediu (2-4 săptămâni) a nivelului glicemic, la pacienții cu diabet zaharat. Deoarece HbA1c are anumite limitări, controlul glicemic poate să nu fie reflectat cu precizie la persoanele cu anumite afecțiuni, precum: anemia hemolitică, anemia cu deficit de fier, insuficiența renală cronică, ciroza hepatica, la pacieții cu transfuzii de sânge și în sarcină. In aceste situații, măsurarea Albuminei glicate este considerată mai adecvată pentru controlul glicemiei în istoric, la pacienții diabetici.
Testul poate fi utilizat la începutul sau după modificări ale terapiei – la pacientul cu diabet, albumina glicată permitând astfel evaluarea eficacității tratamentului sau a modificărilor dietei, în decurs de câteva săptămâni, comparativ cu cele 2-3 luni necesare pentru HbA1c.
Totodată, în diabetul gestațional și la femeile diabetice gravide, un control glicemic bun este esențial pentru a asigura rezultate optime pentru nou-născut și mamă. În acest caz, testarea Albuminei glicate împreună cu glicemia, pot fi necesare ca suport pentru monitorizarea terapiei hipoglicemiante (daca necesită insulină sau alte medicamente), deoarece acestea sunt independente de valoarea hemoglobinei.
O altă indicatie vizează boala renală cronică avansată sau pacienții dializati: în cazul dializei, HbA1c tinde să subestimeze nivelul mediu de glucozădin sânge. Acest fenomen se întâmplă deoarece boala renală cronică este asociată cu anemie, uneori severă, iar o reducere a duratei medii de viață a hematiilor face ca HbA1c să fie mai puțin acurată.
Hemoragiile, transfuziile recente, anemia hemolitică sunt asociate cu o reducere acută a duratei de viață a eritrocitelor, având drept consecință măsurarea unor niveluri de HbA1c fals scăzute, ceea ce face ca evaluarea nivelului mediu al glicemiei să fie mai puțin precisă. Dozarea albuminei glicate, nefiind afectată de aceste condiții, este mai indicată în aceste cazuri. Prezența variantelor de hemoglobină cum ar fi hemoglobina S (HbS) din anemia falciformă, poate afecta valoarea HbA1c.
Un management terapeutic adecvat poate încetini evolutia diabetului. Cu toate acestea această patologie poate avea complicații grave, cum ar fi afecțiuni ale inimii, ochilor, rinichilor și sistemului nervos.
Prin urmare, se recomandă ca persoanele cu diabet să colaboreze îndeaproape cu medicul curant, pentru a alege o strategie care să reflecte starea lor de sănătate individuală, pentru a echilibra astfel beneficiile cu posibilele riscuri, obiectivul final fiind de a menține in valori normale parametrii biologici implicati in patogenia diabetului (glicemie, Hemoglobină glicată, Albumină glicată, etc.).
Referințe: