Cancerul este o boală caracterizată prin dezvoltarea unor celule anormale care se divid în mod necontrolat, au capacitatea de a se infiltra, distrugând țesuturile normale ale organismului și de a se răspândi în tot organismul.
La nivel mondial, cancerul este a doua cauză principală de deces. Cu toate acestea, progresele înregistrate privind prevenirea, depistarea și tratarea cancerului, au condus la o creștere a ratei de supraviețuire a pacienților diagnosticați cu diverse tipuri de cancer, așa cum sunt și cazurile de sarcom și carcinom.
Cuprins:
- Ce este o mutație genetică și cum apare cancerul?
- Carcinom și sarcom – localizare
- Sarcom: un tip de cancer rar care se dezvoltă în oase și țesuturi moi
Ce este o mutație genetică și cum apare cancerul?
Cancerul este cauzat de modificări (mutații) ale structurii ADN-ului din celule1. ADN-ul localizat în nucleul celular este structurat intr-un numar mare de gene individuale, fiecare dintre acestea conținând un ‘’set de instrucțiuni’’ care activează funcțiile celulelor, creșterea și diviziunea lor.
Apariția unor erori în cadrul acestor instrucțiuni poate afecta funcționarea normală celulară, acestea începând să se dividă haotic și să se transforme malign. Spre exemplu, o mutație a unei gene supresoare de tumori permite celulelor maligne să continue să se dividă aberant, deci, să se multiplice necontrolat, sau poate repara defectuos erori apărute în sinteza structurilor ADN de la nivel nuclear celular.
Mutațiile genice pot fi: ereditare (moștenite de la părinți) și dobândite (cauzate de diverși factori precum fumatul, radiațiile, virusurile, substanțe cancerigene, obezitatea, hormonii, inflamațiile cronice și lipsa de exerciții fizice).
Screening-ul cancerului:
Pentru câteva tipuri de cancer, studiile arată că testele de screening pot salva vieți.
Diagnosticul de cancer:
- Examenul fizic poate evidenția anomalii, cum ar fi modificări ale culorii pielii sau creșterea în dimensiuni a unui organ, care pot indica prezența cancerului.
- Teste de laborator, cum ar fi testele de urină și de sânge, pot contribui la identificarea tulburărilor cauzate de cancer. De exemplu, la persoanele cu leucemie, o hemogramă completă poate identifica un număr crescut sau o forma neobișnuită a leucocitelor (celule albe).
- Teste de imagistică, ce permit examinarea neinvazivă a organelor interne și a oselor.
- Biopsie (probă de țesut prelevată pentru identificarea cancerului și a gradului sau de evoluție).
Carcinom și sarcom – localizare
Peste 80% dintre diagnosticele de cancer sunt reprezentate de carcinom.
Carcinomul se dezvoltă din celulele epiteliale și apare sub forma unor tumori localizate la nivel de piele, plămâni, glandă mamară, prostată, colon, rinichi sau pancreas etc.2. Celulele canceroase se pot desprinde din tumori și se pot răspândi în alte zone ale corpului, proces denumit metastazare.
În funcție de gradul de extindere, carcinoamele pot fi clasificate în:
- Carcinom in situ: Carcinom localizat (nu s-a răspândit).
- Carcinom invaziv: Carcinomul s-a răspândit în țesuturile învecinate.
- Carcinom metastatic: Carcinomul s-a răspândit în alte zone ale organismului, la distanță.
Cele mai frecvente tipuri de carcinom includ următoarele:
- Adenocarcinomul se dezvoltă din celule epiteliale glandulare care secretă fluide, cum ar fi mucusul și sucurile digestive. Majoritatea cancerelor de prostată, de sân, colorectale și pancreatice sunt adenocarcinoame. Carcinomul hepatocelular (HCC) este un adenocarcinom și cea mai frecventă formă de cancer hepatic.
- Carcinom bazocelular (BCC) – este cel mai frecvent tip de cancer de piele și se dezvoltă în stratul de celule bazale ale epidermului (stratul superior al pielii).
- Carcinom cu celule scuamoase (SCC) – este al doilea cel mai frecvent tip de cancer de piele și are originea în stratul de celule scuamoase ale epidermului (stratul superior). De obicei, se produce în acele zone ale pielii care sunt cel mai mult expuse la soare, cum ar fi fața, urechile, gâtul, brațele, membrele inferioare, dar și la nivelul mucoaselor interne, care căptușesc plămânii, esofagul, cavitatea bucală sau zona faringo-laringiană. Carcinomul cu celule scuamoase metastazează, în general, mai ușor decât carcinomul bazocelular.
- Carcinom ductal in situ (CDIS) – începe în canalele galactofore ale glandei mamare. Forma “in situ” validează că tumora nu s-a răspândit în afara canalelor galactofore. DCIS este considerat un cancer de sân neinvaziv sau preinvaziv și este foarte ușor de tratat.
- Carcinom ductal invaziv (infiltrant) – începe în canalele galactofore, ca și DCIS. Spre deosebire de DCIS, carcinomul ductal invaziv s-a răspândit în țesuturile din apropiere. Netratat, acesta are potențialul de a se răspândi în alte zone ale corpului, prin intermediul sistemului limfatic și al sângelui. Este cel mai frecvent tip de cancer de sân.
- Carcinoamele cu celule de tranziție debutează în țesuturile care căptușesc vezica urinară, ureterele, rinichii sau alte organe. Carcinomul cu celule renale (RCC) este un tip de adenocarcinom responsabil pentru 85% din toate tipurile renale.
Sarcom: un tip de cancer rar care se dezvoltă în oase și țesuturi moi
Sarcoamele au originea în celulele mezenchimale (din structura țesuturilor conjunctive). Există două tipuri principale și peste 50 de subtipuri de sarcom:
- osteosarcom ce are ca punct de plecare osul, cartilajul sau măduva osoasă3.
- sarcom de țesut moale, ce se poate dezvolta din tesut adipos (liposarcom), mușchi (rabdomiosarcom sau leiomiosarcom), nervi (tumori ale tecii nervoase periferice), țesut fibros (fibrosarcom), vase de sânge sau limfatice (angiosarcom) sau în țesuturile profunde ale pielii (sarcom epitelioid).
Sarcoamele sunt cancere mai putin frecvente, care se dezvoltă la nivelul țesutului conjunctiv (oase și țesuturile moi), inclusiv tesut adipos, mușchi, vase de sânge, nervi, țesuturi profunde ale pielii și țesuturi fibroase. Potrivit Institutului Național de Cancer, în fiecare an, în SUA sunt diagnosticate aproximativ 12.000 de cazuri de sarcom de țesut moale și 3.000 de cazuri de sarcom osos. Sarcoamele osoase sunt mai frecvente în rândul copiilor, în timp ce sarcoamele țesuturilor moi sunt mai frecvente la adulți4.
Exista mai multe tipuri de sarcom5 cum ar fi: angiosarcom, condrosarcom, dermatofibrosarcom protuberant, tumori desmoplastice cu celule rotunde mici, sarcom epitelioid, sarcomul Ewing, tumora stromală gastrointestinală (GIST), sarcomul lui Kaposi, leiomiosarcom, liposarcom, tumori maligne ale tecii nervilor periferici, mixofibrosarcomul, osteosarcom, rabdomiosarcomul, sarcom de țesut moale, tumora fibroasă solitară, sarcom sinovial și sarcom pleomorf nediferențiat.
Referințe: