Cancerul de prostată apare atunci când dispare echilibrul fiziologic (normal) dintre rata de diviziune celulară și cea a morții celulare, ducând la o multiplicare celulară necontrolată, tumorală.
Cuprins:
- Cancerul de prostată în cifre – incidență, frecvență și mortalitate
- Evoluție – cancer de prostată și stabilirea diagnosticului
- Localizarea unei tumori specifice unui cancer de prostată
- Cancer de prostată – de la stadii subclinice către forma agresivă
Cancerul de prostată în cifre – incidență, frecvență și mortalitate
Cancerul de prostată reprezintă 32% din totalul cancerelor1 și determină 13% dintre decesele cauzate de această patologie. La nivel internațional, incidența cancerului de prostată variază foarte mult, cele mai mari rate fiind în America de Nord, Australia, centrul și zona nordică a Europei, iar cele mai scăzute rate sunt înregistrate în sud-estul și centrul Asiei și în nordul Africii. Studiile au constatat că bărbații tineri afro-americani au niveluri serice de testosteron cu 15% mai mari decât bărbații tineri albi, acesta fiind unul dintre factorii de risc pentru apariția cancerului de prostata2.
La nivel european, în 2020, incidența a fost de 473.344 noi cazuri diagnosticate, ce au reprezentat 20,2% din totalul cazurilor noi de cancer la sexul masculin, iar mortalitatea a fost de 108.088 decese, constituind 5,5% din totalul deceselor prin cancer în Europa3.
În România, cancerul de prostată este al doilea4 cel mai frecvent tip de cancer întâlnit la populația masculină, după cancerul bronhopulmonar, și a treia cauză de mortalitate prin cancer la bărbați, după cancerul bronhopulmonar și cel colorectal.
Totodată, incidența cancerului de prostată crește proporțional cu vârsta, rata de incidență triplându-se după vârsta de 50 de ani. Cu toate acestea, cele mai multe cazuri noi de cancer de prostată sunt întâlnite în intervalul de vârstă 70-84 ani, cu un maximum al incidenței înregistrată la grupa de vârstă 75-79 ani. În intervalul 45-79 ani incidența cancerului de prostată crește brusc/ exponential, pornind de la o rată de aprox. 3 cazuri noi la 100 de mii de bărbați pentru grupa de vârsta cuprinsă intre 45-49 ani până la 218 cazuri noi la 100 de mii de bărbați, pentru grupa cuprinsă între 75-79 ani5.
Evoluție – cancer de prostată și stabilirea diagnosticului
Deși cancerul de prostatăpoate avea o progresie lentă, mortalitatea este înca crescută, mii de barbați fiind diagnosticați cu aceasta boală, în fiecare an. Variația marcată a incidenței cancerului de prostată în rândul populațiilor din diferite zone ale lumii sugerează implicarea factorilor genetici, existând și o predispoziție familială, factorii de mediu, dieta etc.
Actualmente, majoritatea cancerelor de prostată sunt identificate la pacienții asimptomatici. Diagnosticul în astfel de cazuri se bazează pe valorile antigenului specific prostatic (PSA) sau se stabilește prin tușeu rectal. Este importantă educația cu privire la riscuri și beneficii, pentru luarea unor decizii informate, legat de screening și, în cazul celor diagnosticați cu cancer de prostată, pentru tranșarea diferitelor opțiuni de tratament.
La Synevo, pentru pacienţii cu valori ale PSA cuprinse între 4 şi 10 ng/mL („zona gri”) şi cu tuşeu rectal negativ, se recomandă determinarea free-PSA din aceeasi probă. Examenul de laborator oferă și valorile raportului freePSA/PSA total. Efectuarea de rutină a acestui test, are ca scop reducerea numărului de biopsii6.
După procesul inițial de transformare tumorală malignă, o serie de mutații apărute la nivelul multor gene, incluzând genele pentru codifică proteina p53 și retinoblastomul,pot genera progresia tumorii și apartiția de metastaze.
Cele mai frecvente tipuri de cancer de prostată (95%) sunt adenocarcinoame (adenocarcinom de prostată)7. Carcinoamele cu celule scuamoase constituie mai puțin de 1% din totalul carcinoamele de prostată. În multe cazuri, carcinoamele de prostată cu diferențiere scuamoasă apar post radioterapie sau post tratament hormonal.
Localizarea unei tumori specifice unui cancer de prostată
Cancerul de prostată are ca origine zona periferică a glandei în 70% dintre cazuri, zona centrală în 15- 20% dintre cazuri, iar zona de tranziție, în 10-15% cazuri8. Majoritatea cancerelor de prostată sunt multifocale, cu afectarea concomitentă a mai multor zone ale prostatei.
Când aceste tipuri de cancer au un grad de invazivitate locală, tumorile zonei de tranziție se extind la nivelul colului vezicii urinare, în timp ce tumorile zonei periferice se extind la nivelul ductelor ejaculatorii și veziculelor seminale. Penetrarea capsulei prostatice, cu progresie de-a lungul spațiilor perineurale sau vasculare, are loc relativ târziu. Initial, cancerul metastazează frecvent la nivel de os, adesea fără o limfadenopatie semnificativă.
Cancer de prostată – de la stadii subclinice către forma agresivă
Timpul de dublare a progresiei tumorii și evoluției bolii, este variabil. În majoritatea cazurilor, perioada de dublare este mai mare de 4 ani. Doar un procent mic de cancere de prostată se evidențiază printr-o dublare în volum, în mai puțin de 2 ani. Timpul de dublare tinde să se micșoreze, pe măsura creșterii tumorii și aceasta devine mai agresivă. Tumorile voluminoase au de obicei un scor Gleason mai mare și un timp de dublare mai scurt.
Existența unui tată sau frate cu cancer de prostată dublează riscul pacientului de a dezvolta această afecțiune. Riscul este mai mare pentru barbații care au rude apropiate afectate de cancer prostatic, în special dacă acestea se aflau la o vârstă tânără când au fost depistate cu acest tip de cancer. Un individ care are două rude de gradul I cu cancer de prostată, are un risc de 9 ori mai mare de a face cancer prostatic.
Studiile genetice sugerează că predispoziția familială poate fi responsabilă pentru aproximativ 5-10% dintre cazurile de cancer de prostată. La barbații cu antecedente familiale de cancer de prostată exista deci un risc mai mare de a dezvolta acest tip de cancer si, totodată, există si posibilitatea ca acesta să apară cu 6-7 ani mai devreme, fața de media normală de aparitie a cazurilor.
Mai multe rapoarte au sugerat un risc familial comun (moștenit sau de mediu) pentru cancerul de prostată și de sân. Mutațiile BRCA2 cresc riscul pentru cancerul de prostată, care este mai agresiv și se dezvoltă la o vârstă mai tânără. S-a constatat că bărbații cu sindrom Lynch au un risc crescut, de 2 ori mai mare pentru apariția cancerului de prostată, în comparație cu populația generală.
Au fost validate și o serie de cauze hormonale ale apariției cancerului de prostată, cum ar fi hipersecreția de testosteron. Ablația androgenică va produce, deci o regresie a riscului dezvoltării cancerului de prostată.
În plus, ca dovadă indirectă a cauzelor hormonale, se știe că eunucii nu dezvoltă adenocarcinom prostatic. Există însă și studii comparative între pacienți cu cancer de prostată și bărbați sănătoși, în care nu s-au constatat diferențe semnificative ale nivelurilor unor hormoni sexuali, cum ar fi cel de testosteron, dihidrotestosteron, prolactină, hormon luteinizant sau estrone.
Dieta poate juca un rol în dezvoltarea cancerului de prostată. Studiile epidemiologice au sugerat o varietate de factori alimentari care pot fi asociați cu boala, în special a unui aport crescut de grăsimi precum și starea de obezitate.
Prin urmare, rasa afro-americană, un istoric familial pozitiv, consumul scăzut de tomate sau de acid alfa-linoleic se asociază cu o incidență crescută de cancer de prostată. De asemenea, indexul de masă musculară, activitatea fizică scăzută, fumatul, un aport crescut de calciu, s-au asociat cu stadiile avansate de cancer de prostată.
Referințe:
- Planul National de Combatere a Cancerului.pdf, 2022
- https://www.ms.ro/wp-content/uploads/2022/01/Plan-National-de-Combatere-a-Cancerului.pdf
- Recomandarile Societatii Europene de Oncologie Medicala (ESMO) pentru diagnosticul, tratamentul si urmarirea post terapeutica in afectiunile oncologice, 2009
- https://www.ms.ro/wp-content/uploads/2022/01/Plan-National-de-Combatere-a-Cancerului.pdf
- Schro de FH, Hugosson J, Roobol MJ et al. Screening and prostate-cancer mortality in a randomized European study. N Engl J Med 2009; 13:360
- Thompson IM et al. Assessing prostate cancer risk: results from the Prostate Cancer Prevention Trial. J Natl Cancer Inst 2006; 98: 529-534