Limfadenita acută la copii este o boală inflamatorie a ganglionilor limfatici, structuri de forma unui bob de fasole, care fac parte din sistemul imun și sunt localizați la nivelul gâtului, axilei, inghinal, toracelui și în abdomen.
Atunci când inflamarea ganglionilor limfatici este cauzată de un proces infecțios, boala se numește limfadenită; aproximativ 50% dintre copiii sănătoși vor avea această patologie, la un moment dat. La majoritatea copiilor, limfadenita este de obicei reactivă, acesta fiind un răspuns normal la infecțiile din copilărie, cum ar fi o răceală banală sau amigdalită. Este, de asemenea, observată la copiii cu eczeme sau la bebelușii cu dermatită seboreică.
Cuprins:
- Inflamarea ganglionilor – un semn în cazurile de limfadenită
- Stabilirea diagnosticului de limfadenita
- Tratamentul în limfadenita persistentă
Inflamarea ganglionilor – un semn în cazurile de limfadenită
De obicei, la copii, ganglionii retroauriculari (din spatele urechii) și zona gâtului se inflamează frecvent din cauza virozelor respiratorii recurente pe care acestia le experimetează în timp, și pot deveni dureroși la atingere, atunci când cresc în dimensiuni. Aceste transformări patologice pot apărea și în alte părți ale corpului, cum ar fi: axilă, regiunea inghinală, torace sau abdomen.
O serie de simptome frecvente ale copiilor cu limfadenită acută pot fi descrise, cum ar fi durerea sau sensibilitatea la palpare, înroșirea și creșterea temperaturii, la nivelul zonei afectate. În funcție de cauză, pot exista și alte simptome: febră, dureri de gât, congestie și tuse, pierderea poftei de mâncare, senzația de durere generalizată, cefalee, oboseală, pierdere în greutate, erupții cutanate.
Ganglionii limfatici măriți sunt adesea cantonați în apropierea porții de intrare a infecției, astfel încât localizarea lor poate ajuta la identificarea cauzei. De exemplu, un bebeluș cu o infecție a scalpului poate avea ganglionii limfatici măriți în zona cervicală posterioară. Inflamarea ganglionilor în zona maxilarului poate fi un semn al unei infecții la nivelul dinților sau a gurii. Limfadenita poate afecta, de asemenea, toți ganglionii limfatici. Această manifestare este observată frecvent în unele boli virale, cum ar fi mononucleoza (mononucleoza infecțioasă) sau varicela.
La copii, în mod fiziologic pot fi simtiți la palpare ganglionii limfatici superficiali, sub forma unor noduli mici și mobili, sub piele. Dar dacă ganglionii cresc în dimensiuni, există suspiciunea unei infecții sau a unor alte afecțiuni. Limfadenita la copii poate fi cauzată de diferite infecții virale, bacteriene sistemice (generalizate) sau de infecții localizate la nivelul ganglionilor limfatici.
În cazurile mai severe, această patologie poate fi produsă de cancer (în majoritatea cazurilor sunt prezente și alte simptome), de o serie de reacții post administrare de medicamente (unele antibiotice și medicamente pentru convulsii), de artrita juvenilă sau de alte afecțiuni articulare, din perioada copilăriei.
Stabilirea diagnosticului de limfadenita
La copii, deși procesul inflamator ganglionar limfatic este de obicei de natură benignă și autolimitat, este important să se excludă etiologia malignă. În majoritatea cazurilor, anamneza și examenul fizic permit identificarea diagnosticului corect și inițierea unui tratament adecvat, cu remiterea rapidă a limfadenopatiei. Cu toate acestea, în special la limfadenita persistentă, determinarea cauzei măririi ganglionilor limfatici poate fi dificilă, iar etiologia exactă poate să nu fie identificată, în ciuda unor investigații extinse1.
Medicul se va informa dacă un copil afectat a intrat în contact cu persoane cu infecții precum angina streptococică, sau dacă a fost în preajma unor animale de companie, cum ar fi pisica; cunoscut fiind faptul că zgârietura sa poate fi cauza unei infecții specifice, caracterizată prin mărirea ganglionilor limfatici, asa-numita boală ghearelor de pisică (limforeticuloza benignă).
Testele de laborator recomandate în suspiciunea de limfadenită, sunt: hemograma, teste specifice pentru identificarea anumitor virusuri sau bacterii, care pot produce inflamarea ganglionilor limfatici, teste de evaluare a funcției hepatice (ALT, AST, GGT) sau teste din urină (sumar urină și urocultură).
Explorările imagistice medicale, recomandate sunt: radiografia toracică, pentru evidențierea aspectului general al ganglionilor limfatici și examen CT, care poate oferi imagini detaliate ale acestora dar și ale structurilor din vecinătatea lor, cum ar fi nervii sau vasele de sânge.
Biopsia din ganglioni limfatici este utilă pentru a stabili cauza și implicit prognosticul bolii.
Tratamentul în limfadenita persistentă
Majoritatea cazurilor nu necesită un tratament, cu excepția celor în care apar semnale de alarmă. Cazurile de limfadenopatie reactivă reprezintă un răspuns normal la o infecție și este probabil ca dimensiunile ganglionilor limfatici să scadă progresiv, de-a lungul unei durate de 2-4 săptămâni. În infecțiile recurente, mărirea dimensiunilor ganglionilor limfatici este deci, un fenomen patologic normal, acesta fiind un răspuns adaptativ imunologic, de apărare a organismului.
Tratamentul limfadenitei la copii depinde de cauză și poate include antibiotice pentru a trata o infecție bacteriană subiacentă (infecția cu streptococ sau infecții ale urechii sau pielii). Dacă nu există un răspuns terapeutic, iar diametrul unui ganglion depășește 5 cm, se recomandă internarea în spital pentru administrarea intravenoasă de antibiotice.
Referințe:
- https://kingstonhospital.nhs.uk/healthcare-professionals/paediatrics-referrals/lymphadenopathy-in-children/
- Management of Infectious Lymphadenitis in Children – PMC (nih.gov)
- https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=lymphadenopathy-90-P02044
- https://www.medicalnewstoday.com/articles/lymphadenitis#diagnosis