Prevalența cazurilor de astm
Astmul și rinita alergică sunt boli cronice, întâlnite frecvent în rândul populației. Prevalența astmului a fost estimată la 4,3% la nivel global și aceasta este în continuă creștere, în special în țările dezvoltate și industrializate. Totodată, prevalența rinitei alergice a fost estimată a fi mult mai mare în rândul populației din țările europene, cifrele înregistrate ajungând la 37,4%. S-a constatat că atât cazurile de astm bronșic, cât și cele de rinită alergică sunt strâns corelate.
Cuprins:
- Prevalența cazurilor de astm
- Mecanismul fiziopatologic în cazurile de astm bronșic/a>
- Impactul frigului asupra tractului respirator și consecințele sale în astm bronșic
- Investigații suplimentare recomandate în cazurile cu astm sever
- Cum poate fi diagnosticată alergia la ambrozie?
Studiile epidemiologice au arătat că simptomele respiratorii, cum ar fi wheezing-ul (respirația șuierătoare), dispneea (greutate în respiratie) tusea și hipersecreția bronșică productivă, sunt comune în rândul adulților din toate grupele de vârstă1.
Mecanismul fiziopatologic în cazurile de astm bronșic
Astmul este o boală pulmonară cronică, ale cărei caracteristici sunt:
- îngustarea reversibilă a diametrului bronhiilor, din cauza hiperreactivității și disfuncției mușchiului neted bronșic
- inflamația cronică (pe termen lung) a mucoasei bronșice.
În astm, diferitele fenotipuri sunt recunoscute în funcție de caracteristicile clinice, cum ar fi vârsta de debut, severitatea simptomelor, apariția exacerbărilor și comorbiditățile.
În ceea ce privește înțelegerea mecanismelor astmului bronșic și predicția răspunsului la tratament, împărțirea astmului în subtipuri, în funcție de mecanismul inflamator, este esențială. Principalele subtipuri sunt astm eozinofilic alergic și astm eozinofilic non-alergic. Mai puțin cunoscute sunt formele de astm neutrofilic și astmul asociat cu număr scăzut de granulocite.
- Atât în astmul eozinofilic alergic, cât și în cel non-alergic, inflamația este prezentă, dar mecanismele de bază sunt diferite.
- În astmul de tip neutrofilic, mucoasa este afectată prin apariția inflamației cu prezența de neutrofile, fără eozinofile, despre care se crede că este legată de expunerea pe termen lung la fumul de țigară, la poluanții din aerul respirator sau la microorganismele de la suprafața mucoasei respiratorii. Tratamentul pe termen lung cu corticosteroizi poate provoca, de asemenea, inflamație cu identificarea de neutrofile, la nivelul căilor respiratorii.
- În astmul bronșic cu granulocite scăzute, nu există inflamație la nivelul mucoasei. Această formă de astm este puțin cunoscută iar informațiile prezente sunt contradictorii, în ceea ce privește semnificația clinică, astmul sever și de lungă durată poate provoca modificări structurale ale mucoasei și țesutului submucos, cum ar fi, îngroșarea membranei bazale și a stratului muscular neted, cu formarea de noi vase de sânge.
Lipsa de uniformitate și variabilitatea îngustării căilor bronșice, modifică raportul ventilație (respirație) -circulație sanguină (perfuzie) din diferite zone ale plămânilor, ceea ce poate afecta oxigenarea, prin reducerea concentrației de oxigen din sângele arterial.
Deoarece îngustarea căilor bronșice este variabilă, simptomele cauzate de astmul bronșic, în forma sa ușoară sau incipientă, sunt adesea intermitente și funcția pulmonară este neafectată, de cele mai multe ori. În astmul sever, simptomele și îngustarea bronșică pot fi permanente și parțial ireversibile2.
Impactul frigului asupra tractului respirator și consecințele sale în astm bronșic
Există ipoteza că vremea rece ar putea provoca dizabilități funcționale în rândul persoanelor cu boli respiratorii existente. Acest lucru se datorează faptului că temperatura scăzută și umiditatea aerului duc la afectarea epiteliului respirator, la îngustarea căilor respiratorii și la hiperreactivitate bronșică. Există dovezi că persoanele diagnosticate cu astm bronșic, fără control corespunzător, sunt mai predispuse la accentuarea simptomelor respiratorii în anotimpurile reci.
În anumite țări (de ex. Finlanda), ghidurile de îngrijire medicală pentru astm includ instrucțiuni pentru evitarea expunerii la anumiți factori de mediu, care pot înrăutăți controlul astmului. De asemenea, există și instrucțiuni pentru modificarea terapiei în sezonul rece, în cazul pacienților diagnosticați cu astm.
În mod interesant, poluarea aerului este menționată adesea ca un trigger comun, însă, condițiile meteorologice sau vremea rece nu sunt semnalate ca declanșatori, în această afecțiune. Aceasta sugerează că impactul frigului nu a fost suficient analizat la pacienții cu astm. Cu toate acestea, se știe că efectul negativ al anotimpurilor reci este destul de comun în rândul subiecților cu astm bronșic și/ sau rinită alergică.
Atunci când temperatura aerului scade rapid, fără nicio posibilitate de adaptare progresivă, chiar și pentru modificări de 2°– 5°C, există consecințe negative asupra sistemului respirator și pacientul este expus riscului de exacerbare severă a simptomelor, în cazul afecțiunilor respiratorii obstructive – astm și BPOC.
Inhalarea aerului rece duce la bronhoconstricție în cazul astmaticilor. Structurile mucoase ale căilor respiratorii superioare sunt deosebit de sensibile la prezența aerului rece. Au fost propuse diverse teste funcționale, realizate cu ajutorul aerului rece, uscat, pentru a evalua starea de răspuns, atât în rinita alergică, cât și în cea non-alergică. Aceast studiu susține impactul anotimpurilor reci ca declanșator/ trigger în patogeneza rinitei, care la rândul său este un factor de risc cunoscut pentru dezvoltarea astmului.
Răspunsul pe termen lung, la expunerea la frig, va include modificările anatomice ale căilor respiratorii descrise anterior, cuprinzând creșterea numărului granulocitelor în lichidul de lavaj bronhoalveolar, la persoanele sănătoase, pierderea epiteliului ciliat protector, îngroșarea laminei propria, cu identificareaunor concentrații crescute de celule inflamatorii, hiperreactivitate și obstrucție, la nivelul căilor respiratorii superioare3.
Investigații suplimentare recomandate în cazurile cu astm sever
În cazurile diagnosticate deja cu astm este uneori nevoie de teste suplimentare pentru monitorizarea simptomelor și a terapiei. Acestea sunt indicate pentru a confirma un astm sever sau astmul sever alergic/ non-alergic.
Un nivel ridicat de anticorpi IgE în sânge poate sugera originea alergică a astmului. Pentru depistarea statusului atopic se recomandă, în funcţie de vârstă, și efecturea testelor Phadiatop Infant sau Phadiatop.
Nivelurile ridicate de eozinofile sunt responsabile de existența unui proces inflamator în organism și pot indica un astm eozinofilic. Nivelul ECP în ser reflectă mai bine decât IgE procesul inflamator alergic, adică nivelul de activare a eozinofilelor; se corelează foarte bine cu activitatea bolii, deci cu severitatea atopiei (hipersensibilitate).
Este important de verificat, în timpul unor tratamente severe, dacă funcția hepatică și renală funcționează corespunzător. Aceste funcții pot fi monitorizate cu ajutorul transaminazelor (TGP și TGO) și al creatininei serice.
Alte investigații recomandate în cazurile severe de astm bronșic pot fi radiografia pulmonară, CT, bronhoscopia și spirometria4.
Referințe:
- Cold weather increases respiratory symptoms and functional disability especially among patients with asthma and allergic rhinitis – PMC (nih.gov)
- Astma (kaypahoito.fi)
- https://ctajournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13601-018-0208-9
- https://www.asthma.org.uk/advice/severe-asthma/diagnosing-severe-asthma/tests-for-severe-asthma/#bloodtests