Ciroza este o afecțiune caracterizată prin fibroză hepatică severă (cicatrizare) cauzată de o serie de boli hepatice cronice, în special hepatitele și alcoolismul.
În condiții fiziologice, ficatul are o capacitate mare, continuă, de regenerare (“vindecare”), însă în cazul unor leziuni mai avansate, procesul de regenerare se realizează cu “defecte”, formându-se, treptat, un țesut cicatricial permanent care va diminua capacitatea normală de funcționare.
Cuprins:
Acest proces patologic (fibrogeneză) duce la apariția cirozei; structura ficatului fiind alterată treptat, cu evidențierea unor aglomerări de celule (noduli) pe un teren de țesut fibros. Pe măsură ce această boală avansează, formarea în exces a țesutului cicatricial va afecta funcționarea ficatului (ciroza decompensată), punând în pericol viața pacientului.
Ciroza: semne și simptome
De regulă, semnele și simtomele se manifestă atunci când boala este într-un stadiu avansat. De aceea, este extrem de important ca ciroza să fie diagnosticată cât mai precoce, pentru a putea fi stopat acest proces ireversibil, de cicatrizare hepatică. Mulți dintre pacienți nu prezintă niciun simptom sau manifestările sunt nespecifice, cum ar fi oboseală, slăbiciune, confuzie și dificultăți de concentrare, disconfort abdominal, pierderea poftei de mâncare, greață, asociat cu apariția de edeme ale membrelor inferioare.
În timp, apar pruritul (senzația de mâncărime a pielii), ascita (acumulare de lichid abdominal), colorația icterică, sângerare ușoară și vânătăi spontane, eritem (înroșire) palmar, absența sau stoparea menstruației, fară legătură cu menopauza, iar la bărbați, mărirea sânilor (ginecomastie) sau atrofia testiculară.
Cauze, factori de risc și complicații
O gamă largă de cauze (infecții, obiceiuri alimentare sau tulburări metabolice) afectează ficatul și pot duce la apariția cirozei. Acestea pot fi:
- consumul excesiv de alcool;
- hepatita virală cronică (B, C și D);
- hepatita autoimună;
- acumularea de grăsimi la nivelul ficatului (boala ficatului gras non-alcoolic);
- fibroza chistică;
- boala Wilson (acumularea excesivă de cupru în ficat);
- hemocromatoză (acumularea de fier în organism);
- atrezie biliară (obstrucție a tractului biliar);
- deficitul de enzimă alfa-1 antitripsină;
- tulburări ereditare ale metabolismului glicogenului (galactozemie sau boala de stocare a glicogenului);
- sindromul Alagille (boală genetică);
- ciroză biliară primară;
- colangită sclerozantă primară;
- sifilisul;
- bruceloza;
- medicamente, inclusiv metotrexat sau izoniazidă.
Într-un procent de 10% din cazurile de ciroză, cauza este necunoscută (idiopatică).
Pe măsură ce boala avansează, aceasta va afecta alte organe și țesuturi, generând o serie de complicații, cum ar fi: hipertensiune portală, ascita, edeme la nivelul membrelor inferioare, splenomegalie, varice gastrice, varice esofagiene, peritonită bacteriană, slăbiciune și pierdere în greutate, encefalopatie hepatică, icter, boli osoase, sindrom hepatorenal.
Persoanele cu ciroză au un risc crescut de a dezvolta cancer hepatic (carcinom hepatocelular), un procent de 3-5% dintre pacienți fiind afectați anual de acest tip de neoplazie.
Diagnostic și tratament în ciroză
Diagnosticul de ciroză implică efectuarea unor teste de laborator, examen imagistic și biopsie hepatică.
Testele de laborator de rutină pot fi efectuate pentru a detecta afectarea hepatică și/ sau cicatrizarea, evaluarea stadiului acestora, în special dacă pacientul are un anumit factor de risc, pentru dezvoltarea cirozei.
Ca exemplu, cu ajutorul screening-ului metabolic se poate depista afectarea hepatică.
În cazul prezenței unor semne și simptome sugestive, pot fi recomandate teste specifice de explorare a funcției hepatice: ALT (alaninaminotransferaza) și AST (aspartataminotransferaza) – enzime prezente în ficat, în concentrații crescute, inclusiv în ciroză, ALP (fosfataza alcalină) – este adesea normală la pacienții cu ciroză, GGT (gamma-glutamil transferaza) – de multe ori cu valori normale în cazurile de ciroză, bilirubina totală – are valori modificate în stadiile avansate de ciroză și albumina are concentrații scăzute în ciroză.
Chiar dacă valorile acestor teste sunt normale, medicul poate recomanda repetarea lor la un anumit interval de timp, iar rezultatele vor putea fi astfel analizate în dinamică.
Alte teste de rutină care se pot efectua sunt:
Hemograma pentru a evalua o anemie, urmărindu-se astfel valorile eritrocitelor, leucocitelor și trombocitelor. De obicei în ciroză numărul trombocitelor este scăzut.
Timpul de protrombină Quick (PT) – evaluează funcția de coagulare, un PT prelungit fiind specific, în cazul cirozei.
Multe dintre testele enumerate pot fi utilizate pentru a monitoriza evoluția cirozei. Pe măsură ce boala evoluează, rezultatele se pot modifica semnificativ.
Explorările imagistice medicale care pot fi recomandate în vederea evaluării stadiului de cicatrizare al ficatului sunt: ecografia și elastografia hepatică, RMN sau CT.
“Standardul de aur” pentru diagnosticarea acestei afecțiuni este considerată biopsia hepatică, dar procedura este invazivă și aceasta are anumite limitări (nu detectează toate cazurile).
Tratamentul este corelat cu cauza și gradul de afectare a ficatului. Obiectivele sale constau în încetinirea progresiei fibrozei și în preveția sau tratarea simptomelor și complicațiilor. Este posibil să fie nevoie de spitalizare atunci când există leziuni hepatice grave.
Obiectivele tratamentului se referă la cauzele ce pot determina apariția cirozei, în special în cazul unei detecții timpurii, constând în tratarea dependenței de alcool, recuperarea pierderii în greutate, controlul medicamentos al hepatitei, al unor alte simptome și cauze.
Alte opțiuni terapeutice sunt cele care vizează complicațiile cirozei, cum sunt ascita, hipertensiunea portală, varicele esofagiene, infecțiile, encefalopatia portală hepatică sau cancerul.
În cazurile avansate de ciroză, în condițiile dispariției funcțiilor hepatice, singura opțiune de tratament poate fi transplantul de ficat.
Există în desfășurare studii pentru terapii care vor viza în mod specific celulele hepatice, contribuind astfel la încetinire procesului sau chiar la vindecarea fibrozei, fără progresie către ciroza.
Referințe: