Cancer pulmonar: epidemiologie și diagnostic

Cuprins:

• Cancer pulmonar – clasificare și epidimiologie
• Simptome cancer la plămâni
• Diagnosticul de cancer pulmonar
• Teste de laborator
• Tratament cancer pulmonar

Sunt descrise două tipuri principale: cancer pulmonar cu celule mici și cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC), cancerul pulmonar fără celule mici fiind tipul cel mai frecvent diagnosticat. Aceste două tipuri histopatologice evoluează diferit, tratamentul lor necesitând strategii distincte.

În anul 2020 incidența cazurilor de cancer pulmonar în Europa era de 477 534 cazuri noi (10,9%), situând această patologie pe locul 2 în rândul proceselor maligne, după cancerul de sân (12,1%). Mortalitatea anuală este de 19,1% iar prevalența la 5 ani este de 77,84 la 100.000 locuitori. Citând aceeași sursă, cancerul de plămân este mai frecvent la bărbat, într-un procent de 43,6% cazuri, comparativ cu 18,1% cazuri, în rândul femeilor¹.

Simptome cancer la plămâni

Uneori, cancerul pulmonar este asimptomatic (fără semne sau simptome). Acesta poate fi descoperit întamplător, în timpul unei radiografii toracice efectuate pentru o altă afecțiune. Totuși, dacă există simptome, acestea sunt nespecifice și pot include:

• durere sau disconfort la nivel toracic;
• tuse persistentă sau care se agravează în timp;
• dificultăți de respirație sau respirație șuierătoare;
• sânge în spută; disfonie (răgușeală);
• dificultăți la înghițire; reducerea apetitului; pierdere în greutate fără un motiv identificabil;
• oboseală marcată; tumefierea feței și/ sau venelor de la nivelul gâtului.

Diagnosticul de cancer pulmonar

Medicul clinician poate utiliza mai multe instrumente clinice și paraclinice, pentru a stabili un diagnostic:

•  istoricul medical al pacientului examinat, istoricul familial;
•  examenul fizic;
•  teste imagistice, cum ar fi o radiografie toracică sau tomografia computerizată toracică;
•  teste de laborator, incluzând analiza sângelui, a lichidului pleural și a sputei;
•  biopsie pulmonară – din zona tumorală.

Teste de laborator

Pentru stabilirea unui diagnostic, dar și pentru monitorizarea pacientului sunt evaluați mai mulți biomarkeri serici, ce au demonstrat un anumit nivel de specificitate și sensibilitate clinică în cadrul acestei patologii, cum ar fi:

CEA – dozarea acestui biomarker din lichid pleural este utilă în special pentru diagnosticarea pleureziilor paraneoplazice, ce pot însoți carcinoamele pulmonare.

NSE – util în monitorizarea pacienţilor cu tumori, în special cancerul pulmonar cu celule mici, concentraţiile sale crescute fiind întalnite într-un procent cuprins între 60-80% dintre cazuri. Valoarea acestui biomarker este un factor de prognostic, pentru această patologie oncologică.

ProGRP – util pentru diferențierea cancerului pulmonar cu celule mici (SCLC) de alte forme histopatologice de cancer pulmonar.

CYFRA-21 – este cel mai sensibil biomarker pentru diagnosticul diferențial al cancerul pulmonar cu celule mici (non-small cell lung cancer-NSCLC) de alte forme histopatologice ale cancerului pulmonar.

Biopsia este o tehnică de extragere de țesut sau de celule din anumite structuri anatomice ale organismului. Anatomo-patologul va examina la microscop materialul biopsic, pentru a verifica dacă există leziuni cu caracter malign. În cele mai multe cazuri, biopsia este singura modalitate care poate confirmă dacă o zonă suspectă este malignă, însă biopsiile pot fi efectuate și pentru confirmarea altor patologii.

Există diferite tipuri de biopsii, una dintre acestea fiind biopsia cu ac fin, tehnică prin care se prelevează țesut provenit din tumoră și structurile de vecinătate. Alte tipuri de biopsii se efectuează în timpul unei intervenții chirurgicale. Totodată, diagnosticul se poate completa și cu o serie de analize histopatologice, imunohistochimice si genetice  din fragmentul de țesut pulmonar prelevat.

Stabilirea diagnosticului anatomo-patologic se realizează în conformitate cu clasificarea OMS (WHO). Principalele subtipuri histologice de NSCLC sunt adenocarcinomul, carcinomul epidermoid (cu celule scuamoase) şi carcinomul macrocelular (cu celule mari).

Specimene histologice sau citologice pot fi obţinute de la nivelul tumorii primare, limfo-ganglionilor regionali, leziunilor metastatice sau pot fi extrase din diverse tipuri de efuziuni maligne (produse biologice generate de tumoră). Se recomandă alegerea procedurii cu cel mai mic grad de invazivitate.

Dacă se confirmă diagnosticul de cancer pulmonar, medicul oncolog va recomanda și alte tipuri de teste, pentru a evalua gradul de extindere a tumorii la nivel pulmonar, la nivelul ganglionilor limfatici sau în alte zone ale corpului, proces denumit stadializare tumorală.

Cunoașterea tipului histopatologic și a stadiului în cancer pulmonar constituie informații utile pentru echipa medicala, în ceea ce privește stabilirea schemei terapeutice.

Tratament cancer pulmonar

Abordarea terapeutică va depinde de tipul de cancer pulmonar, de gradul de răspândire a acestuia, de starea generală de sănătate și de alți factori, fiind posibilă asocierea mai multor tipuri de tratamente.

Selectarea terapiei, la pacienții cu cancer pulmonar, este esențială pentru obținerea celor mai bune rezultate. Pentru o mai bună descriere și clasificare a cancerului pulmonar se recomandă testarea genetică, ce evaluează principalele modificări genice asociate cu cancerul pulmonar, conform recomandărilor National Comprehensive Cancer Network. Rezultatele obținute vor furniza informațiile necesare pentru recomandarea unor terapii personalizate, dar și pentru evaluarea prognosticului bolii.

Tratamenul cancerului pulmonar cu celule mici include chirurgie, chimioterapie, radioterapie, imunoterapie sau terapia cu laser.

Tratamentul pentru cancerul pulmonar fără celule mici include majoritatea opțiunilor descrise mai sus, la care se adaugă terapia țintită, cu medicamente care acționează selectiv asupra anumitor tipuri de celule canceroase, generând mai puține efecte adverse asupra celulelor normale. La aceasta se poate adăuga terapia cu laser, terapia fotodinamică (PDT) sau criochirurgia (tehnici de înghețare locală).  

Selectarea unei abordări optime, în ceea ce priveşte urmărirea pacienţilor cu NSCLC, după finalizarea tratamentului, inclusiv rolul evaluărilor imagistice, rămâne controversată. La pacienţii trataţi cu intenţie curativă ar trebui să se efectueze anamneză, examinare fizică şi evaluare imagistică la intervale de 3-6 luni în primii 2 ani şi de 6-12 luni ulterior.

Pacienţii cu un status general bun, care prezintă recidivă după chimioterapia de primă linie (inițială), sunt consideraţi candidaţi pentru chimioterapia de a doua linie, deoarece acest tratament contribuie la creşterea ratei de supravieţuire.

Evitarea factorilor de risc poate ajuta la prevenirea cancerului pulmonar, în special renunțarea la fumat, reducerea expunerii la substanțe periculoase, la locul de muncă și reducerea expunerii la radon (gaz natural radioactiv, aflat în zonele cu o cantitate mai mare de uraniu natural, la nivelul solului și în roci). Testele de confirmare a expunerii la radon pot arăta dacă spațiul de locuit prezintă niveluri ridicate ale acestui gaz nociv.

Referințe:

1. https://gco.iarc.fr/today/data/factsheets/populations/908-europe-fact-sheets.pdf
2. Recomandările Societăţii Europene de Oncologie Medicală (ESMO) pentru diagnosticul, tratamentul şi urmărirea post terapeutică, în afecţiunile oncologice
3. https://medlineplus.gov/lungcancer.html
4. https://news.mayocliniclabs.com/oncology/lung-cancer/lung-cancer-ngs-testing/