Gripa este cunoscută încă din cele mai vechi timpuri. Simptomele sale au fost menționate pentru prima dată de Hipocrate, în jurul anului 400 î.Hr., aceasta fiind o boală respiratorie sezonieră, cu apariție frecventă iarna și primăvara. Manifestările sale sunt marcate de tuse, febră și faringită (dureri în gât).
Cu toate acestea, denumirea de gripă datează din anul 1400, când epidemia apărută în Italia, numită „Influenza” a afectat sănatatea populației din Europa, Asia și Africa. Peste 31 de focare potențiale au fost înregistrate între anii 1404 – 1900, gripa fiind cauza unui număr mare de decese1.
Cuprins:
- Ce este gripa și cum se transmite?
- Simptome gripă
- Gripa și virusurile Influenza A și B
- Gripa și importanța detectării virusului cauzator
Ce este gripa și cum se transmite?
Gripa este o boală respiratorie contagioasă produsă de virusurile gripale care infectează nasul, gâtul și, uneori, plămânii. Se poate prezenta sub forme clinice ușoare până la severe și, în unele cazuri, poate duce la deces. Cel mai eficient mod de a preveni gripa este vaccinarea antigripală, efectuată anual.
Majoritatea experților consideră că virusurile gripale se răspândesc pe cale aeriană, de la persoane infectate la persoane sănătoase, în principal prin picături mici (picături Flügge) produse de persoane infectate atunci când tușesc, strănută sau dialoghează de la o distanță mică. Mai rar, infecția poate fi contactată după atingerea unor suprafețe sau obiecte contaminate.
Simptome gripă
Gripa este diferită de o răceală banală. Aceasta apare, de obicei, brusc, iar persoanele semnalează adesea simptome de tipul febrei (uneori) sau frisoane, tuse, durere în gât. Alte simptome sunt rinoreea, nasul înfundat, durerile musculare, cefalee, oboseală marcată și chiar vărsături și/ sau diaree, deși aceste simptome sunt mai frecvent întâlnite la copii decât la adulți.
Gripa și virusurile Influenza A și B2
Virusurile gripale fac parte din familia Orthomyxoviridae, reprezentată de virusuri al căror genom este reprezentat de segmente de ARN monocatenar. Există patru genuri din această familie: tipurile A, B, C și Thogotovirus, dintre care, doar genurile A (gripa A) și B (gripa B) sunt relevante clinic pentru specia umană.
Virusurile gripale umane A și B provoacă adesea epidemii sezoniere. Virusurile gripei A au o contagiozitate mai mare și pot cauza pandemii de gripă (epidemii globale ale bolii gripale). Infecțiile cu virusul gripal C provoacă, în general, boli ușoare.
Mai mult de 130 de combinații de subtipuri de gripă A au fost identificate în natură, în primul rând de la păsări sălbatice si există un potențial ridicat pentru mai multe combinații ale subtipului de gripă A, având în vedere tendințele de „modificare” ale virusului. Resortarea este un proces prin care virusurile gripale schimbă reciproc segmente de gene (dezvoltă mutații). Acest fenomen poate apărea atunci când două tulpini ale virusului infectează simultan o gazdă și în același timp schimbă între ele informații genetice. Subtipurile actuale de virusuri gripale A, care circulă în mod obișnuit la om, includ: A(H1N1) și A(H3N2). Subtipurile de gripă A pot fi împărțite în diferite grupuri și sub-grupuri genetice (clade și subclade).
Imaginea evidențiază cele două tipuri de virusuri gripale (influenza A și influenza B) care provoacă cele mai multe infecții umane și care sunt responsabile de apariția gripelor sezoniere anuale. Virusurile gripale influenza A sunt clasificate, la rândul lor în subtipuri, în timp ce virusurile gripale influenza B sunt clasificate în două linii: B/Yamagata și B/Victoria. Ambele virusuri gripale A și B pot fi clasificate în continuare în clade și sub-clade (grupuri și sub-grupuri.) *Acesta este un simplu exemplu, deoarece cladele și sub-cladele gripale, care circulă în prezent, se pot modifica, find cunoscut mecanismul prin care virusurile dezvoltă mutații.
Gripa și importanța detectării virusului cauzator
Deși gripa apare în lunile mai reci ale anului, există situații când se manifestă și în afara sezonului tipic. Totodată, există o multitudine de virusuri care provoacă infecții respiratorii similare gripei. Astfel, ideal ar fi să nu diagnosticăm gripa doar pe baza simptomelor. În prezent,există numeroase teste de laborator care pot detecta virusul gripal.
Detecție virus influenza A și B – antigen reprezintă un test de screening care ajută la stabilirea unui diagnostic prezumtiv de gripă. Se recoltează din nas, colectând o probă de secreție nazală cu ajutorul unui tampon simplu, fără mediu de transport, iar rezultatul se eliberează în aceeași zi.
Diagnosticul retrospectiv al infecțiilor provocate de virusul influenza A și B se poate realiza cu ajutorul testului Virus influenza A si B-serologie. Anticorpii specifici virusului gripal din ser pot fi determinați sub forma unor niveluri totale de anticorpi sau pot fi identificate subcategorii de anticorpi de tip IgA, IgM, IgG. Metodele utilizate în mod tradițional includ reacția de legare a complementului și metode precum tehnicile imunoenzimatice (EIA) și testul de imunofluorescență (IFT).
Cercetătorii monitorizează permanent schimbările survenite la nivelul tulpinilor virale gripale circulante la nivel global și folosesc aceste informații pentru ”a anticipa” tipul tulpinilor care vor deveni cele mai răspândite în următorul sezon de gripă. Pe baza acestora se realizează anual vaccinul antigripal sezonier, conceput pentru a asigura protecția împotriva acțiunii infecțioase a trei sau patru tulpini dominante. Se fac eforturi constante de cercetare pentru a îmbunătăți selecția tulpinilor componente ale unui vaccin și pentru a crește eficacitatea acestuia, astfel încât în sezonul gripal, numărul cazurilor declarate să fie în scădere, de la un an la altul.
Referințe: