Majoritatea persoanelor care au fost infectate cu virusul SARS-CoV-2 și au fost diagnosticate cu COVID-19 se recuperează complet în câteva săptămâni. Dar unii oameni, chiar și cei care au avut forme ușoare ale bolii, continuă să prezinte simptome o perioadă îndelungată de timp. Cercetătorii au denumit această afecțiune – sindrom post-COVID-19 sau „long COVID-19”.
Numeroase studii clinice au demonstrat că 10% dintre pacienții diagnosticați cu COVID-19 prezintă simptome persistente după infecție timp de încă o lună, iar 1,5 – 2% dintre pacienți pot prezenta simptome până la trei luni după boală[1].
Un astfel de studiu a fost făcut la Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire (NICE) din UK, unde au fost analizate datele declarate de 4.182 persoane care și-au raportat singure simptomele de „Long COVID-19” pe aplicația COVID Symptom Study.
Primul grup a declarat în principal simptome respiratorii – cum ar fi tuse, dificultăți de respirație, dispnee, însoțite de oboseală și dureri de cap.
Al doilea grup a semnalat simptome care confirmă că sunt afectate și alte organe. Au fost raportate frecvent simptome cardiace – palpitații, tahicardie (accelerarea bătăilor inimii), simptome neurologice – stare de confuzie și furnicături ale membrelor, dificultăți de somn, concentrare și memorie și simptome gastrice, cum ar fi durerile abdominale.
Deși COVID-19 este o boală care afectează în primul rând plămânii, poate deteriora și alte organe. Această afectare a organelor poate crește riscul de apariție a unor probleme de sănătate pe termen lung. Organele ce pot resimți efectele unei infecții cu virusul SARS-CoV-2 pot fi:
Testele imagistice efectuate la câteva luni după recuperarea de la COVID-19 au arătat leziuni de durată ale mușchiului cardiac, chiar și la persoanele care au prezentat doar simptome ușoare. Acest lucru poate crește riscul de insuficiență cardiacă.
Forma de pneumonie adesea asociată cu COVID-19 poate afecta alveolele pulmonare, iar leziunile pulmonare existente după infecție pot duce la probleme de respirație pe termen lung. Modificările radiologice sunt reprezentate de opacități “în geam mat” cu tendința de a se localiza în periferie și bazal[3].
Chiar și la tineri, COVID-19 poate provoca accidente vasculare cerebrale, convulsii și sindromul Guillain-Barre – o tulburare inflamatorie a nervilor periferici care poate determina paralizie temporară. COVID-19 poate crește, de asemenea, riscul de a dezvolta boala Parkinson și boala Alzheimer.
Care sunt persoanele predispuse la Long COVID-19?
Făcând referire la același studiu realizat de agenția NICE din UK și analizând datele din aplicația COVID Symptom Study pentru a descoperi cine este cel mai expus riscului de a dezvolta Long COVID-19,
cercetătorii au descoperit că acestea sunt: persoanele în vârstă, femeile și pacienții care au avut cinci sau mai multe simptome în prima săptămână de COVID-19.
Statisticile au arătat că „long COVID-19” afectează aproximativ 10% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 49 de ani diagnosticați cu COVID-19, iar în cazul persoanelor cu vârsta >70 de ani, acest procent crește la 22%.
Oficiul pentru Statistică Națională (ONS) a publicat rezultatele unui alt studiu efectuat în Marea Britanie, pe o bază de 9.063 de respondenți[4], care a analizat câte persoane au prezentat simptome la cinci săptămâni după infectarea cu COVID-19. ONS le-a descris ca fiind „estimări experimentale”, adică datele sunt încă în stadiul de procesare. Estimările au sugerat că aproape 13% dintre copiii participanți la acest sondaj, cu vârste cuprinse între 2 și 11 ani și 14,5% dintre copiii cu vârste cuprinse între 12 și 16 ani au raportat anumite simptome, inclusiv oboseală, tuse, dureri de cap, dureri musculare, pierderea gustului sau a mirosului la cinci săptămâni după infecție.
Cercetările cu privire la persoanele care pot prezenta un risc crescut de a dezvolta simptome persistente după COVID-19 se află în stadii incipiente și studiile realizate până în acest moment au expus rezultate variate în ceea ce privește vârsta ca factor de risc. Astfel, aceasta nu a fost corelată cu „long COVID-19”.
Managementul pacienților cu sindrom post COVID-19
– Principalele caracteristici ale testelor de laborator –
Pacienții care au avut o formă severă de COVID-19 sau au suferit complicații în timpul infecției necesită monitorizare chiar și după negativarea testului RT PCR pentru detecția SARS-CoV-2 . Evaluarea biomarkerilor specifici pentru afecțiuni cardiace, renale, hepatice, pulmonare, diabet, inflamație și alte infecții este obligatorie dacă pacientul acuză simptome persistente la 12 săptămâni sau chiar 6 luni de la infecție.
71% dintre pacienții care au dezvoltat forme severe de boală au prezentat modificări tipice ale testelor de laborator pentru coagulare, evidențiind o formă de coagulopatie cu predispoziție la evenimente trombotice[5]. Aceste anomalii sunt cauzate, pe de o parte, de “furtuna” de citokine și, pe de altă parte, de disfuncții hepatice.
Dovezi recente sugerează faptul că unii pacienți răspund la infecția cu COVID-19 printr-o reacție de tip „furtună de citokine” (cu caracteristici asemănătoare celor întâlnite în șocul septic de etiologie bacteriană sau în limfohistiocitoza hemofagocitică). Markerii biologici asociați pot include creșteri ale proteinei C reactive și ale feritinei, care sunt corelate cu severitatea și prognosticul bolii.
COVID-19 NU se asociază cu creșteri ale procalcitoninei (PCT). 95% din pacienți prezintă un nivel PCT sub 0,5, iar valori crescute ale acesteia, la pacienții care au fost internați cu COVID-19, sugerează prezența unei pneumonii bacteriene supra-adăugate.
Probele de coagulare sunt, în general, în limite normale dar cu valori crescute pentru D-dimeri. Studiile arată că rata pacienților diagnosticați cu COVID-19 care au asociat și o formă de tromboembolism venos este <5%. Un raport realizat pe o cohortă de 163 pacienți din Statele Unite fără tromboprofilaxie la externare, a sugerat o incidență a trombozei în procent de 2,5%. La 30 de zile după externare aceștia prezentau: embolie pulmonară segmentară, tromb intracardiac, fistulă arteriovenoasă trombozată și accident vascular cerebral ischemic[6].
La efectuarea hemogramei, pacienții cu COVID-19, prezintănumărul de leucocite în limite normale, însă limfocitele sunt scăzute. Limfopenia este comună și apare la ~80% din pacienți. Trombocitopenia (număr scăzut de trombocite) este ușoară (dar PLT sunt rar <100). În cazurile grave, trombocitopenia severă poate fi un semn de prognostic rezervat.
Medicii din laboratoarele Synevo au pregătit două profile pentru evaluarea sindromului post-COVID-19 șipentru prevenirea unor complicații. Profilul de monitorizare post-COVID-19 este recomandat persoanelor care au avut o formă ușoară de infecție, iar Profilul extins pentru evaluare sindrom inflamator post-COVID-19 este recomandat pacienților care au suferit complicații în timpul infecției COVID-19. Acesta include biomarkeri pentru afecțiuni cardiace, renale, hepatice, pulmonare, diabet, inflamații și evaluarea funcției de coagulare. De asemenea, cu ajutorul acestui profil puteți evalua nivelul de anticorpi COVID-19 ca răspuns imun al organismului după boală sau post vaccinare. Panelurile de analize pot fi solicitate în orice recepție Synevo și pentru efectuarea analizelor nu este necesară o pregătire în prealabil.
Referințe:
[3]https://www.srati.ro/public/data_files/content-static/ghid-covid-19-editia-1.pdf
[5] https://emeraldmed.ro/covid-19-si-boala-trombotica-si-trombo-embolica/
[6] https://www.nature.com/articles/s41591-021-01283-z#Fig1