Imunizarea împotriva bolii Covid-19 este procesul prin care o persoană devine imună (rezistentă) în fața acestei boli, prin administrarea unui vaccin. În general, termenul de imunizare este sinonim cu cel de inoculare sau vaccinare. Imunizarea unui organism poate fi obținută în mod natural, după contactarea bolii Covid-19 sau prin metode induse artificial în organism (activ sau pasiv).
Imunizarea activă este reprezentată de vaccinare, acțiune prin care organismul unei persoane învață să recunoască virusul SARS-CoV-2 și să lupte eficient împotriva acestuia, cu activarea memoriei sistemului imun față de acest virus și producerea de anticorpi protectori, la reîntâlnirea cu SARS-CoV-2.
Imunizarea pasivă este reprezentată de administrarea de anticorpi protectori deja formați împotriva SARS-CoV-2 (anticorpi specializați, aduși din afara organismului), ce vor ajuta temporar la întărirea răspunsului organismului, fără însă, a activa memoria sistemului imun, față de acest virus. Imunizarea unui organism se va realiza deci, cu anticorpii deja produși de un alt organism (ce s-a infectat cu acest virus) și care au fost separați din plasma sanguină a acestuia. Aceasta este utilă în formele severe de boală ale pacienților, care primesc direct acești anticorpi deja formați.
Seroprevalența este definită ca fiind numărul de persoane ce au produs anticorpi anti SARS-CoV-2 detectabili în ser și care sunt specifici pentru aceasta. De obicei, seroprevalența se raportează ca și proporție (ex.: la 100, 1000) de locuitori. În România, aceasta nu este deocamdată cunoscută.
Vaccinul este un preparat biologic ce activează sau îmbunătățește imunitatea față de o boală. Un vaccin conține un agent patogen, un microorganism (ex. virus) atenuat sau inactivat sau produse ale unor microorganisme care determină boala, cum ar fi toxinele pe care acesta le eliberează sau proteinele de pe suprafață (ca în cazul vaccinului anti Covid-19).
Vaccinul stimulează sistemul imun (producția de anticorpi) făcându-l să recunoască agentul străin injectat, să îl distrugă și să îl „memoreze”. Ulterior, sistemul imun își va folosi “memoria” dobândită pe această cale, pentru a distruge mai ușor virusul. Alte ingredientele care intră în compoziția vaccinului și ajută la producerea unui răspuns imun mai puternic în corpul pacientului, se numesc adjuvanți. Aceștia ajută vaccinurile să fie mai eficiente. Multe vaccinuri conțin doar mici părți din compoziția virusurilor, ca de exemplu proteine din structura lor. Cele mai importante performanțe urmărite la un vaccin sunt: eficacitatea clinică și eficiența.
Eficacitatea clinică și eficiența
Eficacitatea clinică a unui vaccin este potențialul său de a proteja împotriva unei boli. Acest potențial este măsurat în cadrul unor studii clinice controlate și exprimat ca procentaj de scădere a bolii în grupul de pacienți vaccinați, în comparație cu un grup nevaccinat, ambele grupuri fiind incluse în respectivele studii clinice. Cu cât grupul de pacienți vaccinați este mai numeros, cu atât eficacitatea sa este mai mare.
Eficiența unui vaccin este probabilitatea ca acel vaccin să confere imunitate într-o populație, atunci când este folosit în vaccinarea de rutină (și nu în cadrul unor studii clinice). Eficiența reprezintă “o imagine din lumea reală” a felului în care un vaccin scade incidența bolii într-o populație. Prin eficiență se evaluează, în condiții naturale (și nu, de laborator), balanța netă dintre beneficiile și potențialele reacții adverse.
Aceasta presupune evaluarea eficienței sale de a scădea incidența și chiar de a eradica o boală endemică, analizând un număr cât mai reprezentativ de oameni vaccinați. (exemplu – studiul populațiilor vaccinate într-o mare proporție, în Israel, UK și USA, până în acest moment).
Specialiștii consideră că pandemia declanșată de infecția cu noul coronavirus ar putea fi stopată în cazul unei imunizări generale, care să cuprindă aproximativ 60-70% din populația globului.
Principalele tipuri de vaccinuri anti SARS-CoV-2 sunt:
Aceste vaccinuri conțin întregul virus, ce este însă omorât/ inactivat cu ajutorul unor substanțe chimice, căldură sau radiații. Ca atare, virusul nu se mai poate înmulți, dar este capabil să producă un răspuns imun puternic. Exemplu: vaccinul CoronaVac (Sinovac R&D Co).
ADN „molecula vieții” și ARN), folosind una din formele acestuia, numită ARN mesager. În general, ARN-ul mesager are rolul unui „copiator” al informației genetice de pe ADN-ul din nucleul celulei. El cooperează apoi cu ribozomii din citoplasma celulară, la nivelul cărora are loc sinteza unui fragment proteic. După ce ARNm își îndeplinește rolul, el este distrus și eliminat din citoplasma celulei. Urmând acest model fiziologic natural, ce se întâmplă în organism, acest tip de vaccin conține ARNm „obținut sintetic”, aceasta însemnând că el este echipat deja, prin inginerie genetică, cu informația genică virală ce ar fi trebuit „copiată”, iar aceasta este tranferată în ribozomi. Prin vaccinare se va declanșa în celulele gazdei (la nivel de ribozomi) sinteza unor fragmente țintit alese din structura SARS-CoV-2 (proteinele „țepuse” S- Spike). Ele nu vor provoca însă boala, deoarece pentru a afecta organismul este nevoie să fie inoculate peste 20 de tipuri de proteine din structura acestor virusuri. Prin urmare prezența lor doar va stimula organismul vaccinat sa producă anticorpi împotriva acestor „resturi” virale inofensive. Exemple: vaccinurile Pfizer-BioNTech (Comirnaty) și Moderna.
Vaccinuri care conțin un substrat proteic din structura virusului SARS-CoV-2, subunități virale, cele mai multe fiind proteine din structura virusului (proteina-S în cazul SARS-CoV-2). Exemple: vaccinurile Novavax și Clover Biopharma.
Vectorul este un virus diferit de cel aflat în atenție (de exemplu un adenovirus), ce are inserat în structura sa material genetic provenit din SARS-CoV-2. Aceste „virusuri-vector” nu sunt capabile sa producă boala (Covid-19), conțin doar gena responsabilă de sinteza proteinei “S” și sunt obținute prin inginerie genetică, fiind capabile să genereze un răspuns imun corespunzător. Exemple: Vaxzevria (Oxford/ AstraZeneca), Gamalaya-Sputnik și Janssen- J&J (aprobat in luna februarie).
Eficacitatea clinică a acestor vaccinuri a fost și este studiată și prezentată înainte și după punerea lor pe piață; ea este prezentată în prospectul fiecărui tip de vaccin, în procente.
Eficiența și profilul de siguranță (reacțiile adverse) ale acestor vaccinuri au fost și sunt urmarite continuu, pe măsură ce se desfășoară procesul de vaccinare a populației, la nivel global și se raportează tot în procente.
Eficacitate clinică – exemplu:
Pentru vaccinul produs de AstraZeneca, analize preliminare ale datelor din mai multe studii clinice au arătat că eficacitatea după o singură doză standard este de 76%, iar protecția se menține incepând cu ziua 22 post-vaccinare, pe o perioadă inițială de 3 luni.
La participanții care au primit 2 doze eficacitatea a fost mai mare și titrurile de anticorpi au fost mai ridicate în cazul unui interval mai lung între doze (eficacitate 81,3% la interval ≥12 săptămâni vs. 55,1% la interval <6 săptămâni).
Voysey M, et. al. Single-dose administration and the influence of the timing of the booster dose on immunogenicity and efficacy of ChAdOx1 nCoV-19 (AZD1222) vaccine: a pooled analysis of four randomised trials. Lancet. 2021 S0140-6736(21)00432-3. doi: 10.1016/S0140-6736(21)00432-3.
Eficiența – exemplu:
În Israel, programul național de vaccinare a populației cu vârsta de peste 16 ani, folosind vaccinul ARNm produs de Pfizer, a arătat :
- reduceri substanțiale ale apariției infecțiilor simptomatice cu SARS-CoV-2 în rândul personalului medical: de 30% în intervalul 1-14 zile și de 75% în intervalul 15-28 zile post vaccinare.
Amit S. et al. Early rate reductions of SARS-CoV-2 infection and COVID-19 in BNT162b2 vaccine recipients. Lancet 2021. https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(21)00448-7/fulltext
- după vaccinarea a peste 1 milion de persoane, eficiența estimată:
la 7 zile de la prima doză: 46% pentru prevenția infecției, 57% împotriva COVID simptomatic, 62% împotriva formelor severe, 74% împotriva nevoii spitalizării, 72% împotriva deceselor;
la 7 zile de la doza 2, eficiența crește la 92% pentru prevenția infecției, 94% împotriva COVID-19 simptomatic, 92% împotriva formelor severe, 87% împotriv-a spitalizării.
Vaccinul are eficacitate de 72% pentru prevenția deceselor asociate COVID-19. Eficacitatea este similară la toate grupele de vârstă, ușor mai scăzută la persoanele cu comorbidități multiple.
Dagan N, et al. BNT162b2 mRNA Covid-19 Vaccine in a Nationwide Mass Vaccination Setting. NEJM 2021. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2101765
În Marea Britanie datele preliminare arată ca vaccinul Pfizer-BioNTech este eficient împotriva infecțiilor simptomatice, scade riscul de spitalizare și mortalitatea asociată COVID-19. Analiza Public Health England sugerează o reducere de peste 50% în cazurile simptomatice chiar și la persoanele de peste 80 ani și la cei aflați în centre de îngrijire, la cca 3 săptămâni după prima doză. Aceste rezultate sunt obținute în condițiile circulației intensive a variantei virale B1.1.7 în UK.
https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/963532/COVID19_vaccine_effectiveness_surveillance_report_February_2021_FINAL.pdf .
Date ale studiului SIREN (Sarscov2 Immunity and REinfection EvaluatioN), desfășurat la personalul medical sugerează, deocamdată, o protecție de 72% după prima doză de vaccin.
Hall V, et al. Effectiveness of BNT162b2 mRNA vaccine against infection and COVID-19 vaccine coverage in healthcare workers in England, multicentre prospective cohort study (the SIREN study). https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3790399
În SUA, după administrarea a 13.8 milioane de doze din vaccinurile ARNm (Pfizer-BioNTech și Moderna) profilul de siguranță post-autorizare este încurajator. Peste 90.9% din raportările reacțiilor adverse au fost pentru reacții locale și sistemice de intensitate moderată, tranzitorii, care au survenit mai frecvent la tineri și după cea de-a doua doză de vaccin. Frecvența reacțiilor anafilactice (4.5 cazuri per milion de doze) a fost în limitele înregistrate și pentru alte vaccinuri, cum ar fi: gripal (1.4 per milion), pneumococic polizaharidic (2.5 per milion), viu atenuat anti-herpes zoster (9.6 per million).
Gee J, et al. First Month of COVID-19 Vaccine Safety Monitoring — United States, December 14, 2020–January 13, 2021. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. ePub: 19 February 2021. DOI: http://dx.doi.org/10.15585/mmwr.mm7008e3external icon.
Evaluarea statusului imunității în populație
Laboratoarele Synevo vă pun la dispoziție diferite modele de testare a anticorpilor, ce pot să apară de-a lungul perioadei de stare, dar și în faza de rezoluție (vindecare) a bolii Covid-19, precum și pentru controlul eficientței vaccinării.
Profil imunologic pentru dozare de anticorpi tip IgG anti SARS-CoV-2 (anti-nucleocapsidă)
Testarea calitativă (anticorpi prezenți sau absenți în sânge), împotriva SARS-CoV-2 este recomandată:
- celor simptomatici, confirmați cu boala COVID-19, pentru evaluarea răspunsului imunologic al organismului, la 10 – 14 zile după ieșirea din carantină;
- celor care doresc să afle dacă au trecut prin boală fără să știe – caz în care un rezultat pozitiv impune efectuarea în continuare a unui test de tip RT-PCR sau de tip Antigen SARS-CoV-2, pentru identificarea virusului, deoarece există o perioadă în care anticorpii pot coexista cu virusul.
Un rezultat IgG pozitiv indică, cel mai probabil, o expunere anterioară la infecție, însă nu exclude posibilitatea unei infecții active – testele IgG pozitive ar trebui confirmate cu un test de tip RT-PCR sau cu un test de tip Antigen SARS-CoV-2, pentru identificare a virusului (dacă nu se știe/nu poate fi confirmat momentul când o persoană a trecut prin boala Covid, cu alte cuvinte, nu a fost diagnosticată).
Un rezultat negativ nu exclude prezența virusului – pacienții suspecți de COVID-19 trebuie testați ulterior prin metoda RT-PCR sau cu un test de tip Antigen SARS-CoV-2. Înlocuirea testelor de diagnostic molecular și a celor de detecție a antigenelor, cu teste de detecție a anticorpilor nu este recomandată, deoarece un test negativ poate induce o falsă senzație de siguranță pacienților infectați din cauza apariției tardive a anticorpilor.
Status post-vaccinare SARS-CoV-2 pentru dozarea de anticorpilor neutralizanți anti-S
Testarea cantitativă a anticorpilor neutralizanți este recomandată pentru:
- monitorizarea titrului de anticorpi după vaccinare, efectuând testul la 7 – 10 zile după a doua doză (rapel) și repetându-l la 3 și/ sau la 6 luni;
- evaluarea statusului imunologic al persoanelor care au fost confirmate cu boala COVID-19, oricând după minimum 3 săptămâni de la debutul simptomelor și diagnostic pozitiv;
Pentru pacienții care s-au vaccinat împotriva COVID-19, testul poate fi efectuat la 7 zile după administrarea celei de-a 2-a doze de vaccin. Rezultatele obținute sunt cantitative, exprimate în U/ml, existând o valoare cantitativă de referință de la care anticorpii, detectați initial ca fiind prezenți, sunt cuantificați. Nu se cunoaște încă valoarea cantitativ-protectoare, postvaccinare, de la care anticorpii evidențiați prin testare, vor asigura o protecție solidă și continuă a organismului, împotriva infecției SARS-CoV-2.
Referințe:
https://vaccinare-covid.gov.ro/resurse/mic-dictionar-de-vaccinare/