“Dacă nu ești cuminte, te duc la doctor să-ți facă injecție!”
– aceasta este amenințarea cea mai lipsită de inspirație, la care niciun adult responsabil nu ar trebui să apeleze vreodată. De ce? Pentru că se știe, frica de înțepături este oricum destul de frecventă, îndeosebi în rândul copiilor. Până la urmă, ca orice temere, și aceasta este o formă de apărare izvorâtă din instinctul de conservare. Toate fricile până la un punct se justifică și sunt perfect sănătoase și utile, în măsura în care se dovedesc necesare supraviețuirii. Intensitatea și formele de manifestare ale acestei frici (de doctor, de injecție) diferă și pot fi modelate. Lesne de înțeles, în zilele noastre când analizele sunt necesare cu o frecvență destul de mare, această frică nu-și are rostul. De aceea, indicat este să intervenim înainte ca emoția să capete proporții catastrofale și să ne scape de sub control. Dacă nu vorbim despre frici, nu înseamnă că nu există sau că dispar. Copiii au nevoie de ajutor pentru a scăpa de temeri și a-și dezvolta curajul de a le depăși. Înainte de a fi curajoși, simțim frica și evaluăm obiectiv pericolul. În lipsa acestei judecăți am fi doar nesăbuiți, nu-i așa?!
Când vine vorba de copii, părinții sunt cei cărora le revine sarcina de a-i pregăti corespunzator înainte de “proba acului” de la primele analize. O pregătire corectă va preveni crizele de opoziție și momentele explozive la care asistăm deseori în cabinetele medicale. Teama instinctivă și necunoașterea în detaliu a celor ce urmează să se întâmple declanșează uneori copiilor adevărate crize (așa zisele tantrum-uri). Vestea bună este că aceste episoade deranjante pentru cei din jur și traumatizante pentru copii pot fi evitate cu ușurință printr-o bună pregătire prealabilă.
Puterea exemplului funcționează mereu: vă puteți recolta o probă de sânge înainte și dovedind calm și stăpânire, cel mic va reuși să capete mai multă încredere în raport cu situația în sine. Însă acest demers demonstrativ de tipul “dacă eu pot, poți și tu” de cele mai multe ori nu este îndeajuns. Ar mai fi de adăugat doar câ teva ingrediente “magice” pentru ca succesul să fie (aproape) garantat.
Răspunsurile corecte și complete oferă o imagine realistă și setează așteptările:
DE CE TREBUIE SĂ NE ÎNȚEPE?
Povestește-i pe înțelesul lui despre necesitatea de a ne cunoaște starea de sănătate și ce șansă extraordinară avem de a beneficia de acele mașinării speciale care pot descifra mesajele înscrise în sângele nostru. O metaforă inspirată face cât o mie de cuvinte, așa putem face apel la o comparație care să-l apropie pe cel mic de pasiunile sale. Dacă este fetiță, vorbiți ca despre o zână sau o prințesă, dacă este băiat invocați un super-erou sau un robot cu puteri excepționale. De asemenea, înainte de a veni în centrul de recoltare, îi poţi citi Povestea fluturaşului Flu Flu, special creată pentru cel mic. Așa se vasimți mai familiar față de situație și va avea niște “ancore” pe care să se sprijine.
CÂT DUREAZĂ?
Înțepătura durează o clipă, dar mai trebuie să stăm liniștiți câteva minute, până cănd se scurge prin acul acela subțire o cantitate suficientă de sânge pentru analize. Tocmai pentru că acea înțepătură este foarte mică, procesul de recoltare durează ceva mai mult, dar tot de aceea se și vindecă repede și mica durere dispare odată ce iese acul. Ajută-l să înțeleagă că deși nu este plăcut, este foarte util și toți oamenii fac acest efort din când în când, pentru a-și monitoriza starea de sănătate.
O SĂ MĂ DOARĂ?
Da, înțepătura de la început nu este tocmai plăcută, dar este suportabilă și majoritatea oamenilor rezistă cu ușurință. Vă puteți ciupi în joacă pentru a simula senzația de înțepătură și a se familiariza copilul cu acest mic disconfort. Copiii își exprimă și reglează emoțiile cel mai ușor prin joc, așadar ar fi o idee minunată să vă folosiți imaginația și să inițiați un joc în care să simulați ceea ce știți că se va întâmpla în cabinet. Cei mici pot avea pe rând și rolul de pacient și cel de asistent sau medic. Apoi copilul poate repeta jocul cu jucăria preferată pe care o duce la analize, din dorința de a o știi sănătoasă și ca să se poată juca împreună cât mai mult timp. Există și truse medicale de jucărie pe care mulți copii ajung să le îndrăgească. Cine știe cum, prin această joacă faceți chiar un prim pas spre descoperirea vocației unui viitor medic…
Arătați-le copiilor că le înțelegeți sentimentele (punându-le toate neliniștile în cuvinte) și că le acceptați trăirile. Astfel vor ști că sunteți lângă ei și se vor simți în siguranță, devenind mai liniștiți și mai capabili să-și controleze manifestările fricii.
LAUDE ȘI APRECIERI LA FINAL – ÎNCURAJARE AUTOCONTROLULUI.
În final împărtășim o mare descoperire din știința psihologică: din punct de vedere al percepției subiective, momentele “cheie” ale oricărei întâmplări sunt începutul și finalul.
Pe scurt, o bună pregătire în trei pași ar începe cu povestea frumoasă a fluturaşului Flu Flu scrisă special pentru cei mici, ar continua cu încurajări pentru acceptarea micului disconfort al înțepăturii și, pentru ca totul să meargă strună, vom proiecta un “final glorios”. Chiar dacă recoltarea propriu-zisă se întâmplă să dureze ceva mai mult, cel mai important moment care va rămâne în amintirea celui mic este felul în care se încheie această experiență. Orice copil va fi plăcut impresionat să primească laude și aprecieri sincere pentru răbdarea și curajul de care a dat dovadă. Astfel va căpăta încredere că se poate controla și va observa cu mândrie că acest efort a adus mulțumire. Odată ce reușește să-și controleze temerile și să facă dovadă stăpânirii de sine, copilul va avea resurse de a face față cu bine și următoarei provocări!
Alessandra Mustăreaţă, psiholog
