Cum gestionăm alergiile de interior

Cuprins:

• Simptome și semne specifice pentru alergiile de interior
• Cauze și factori de risc
• Diagnosticul alergiilor respiratorii de interior
• Tratamentul alergiilor respiratorii de casă

Simptome și semne specifice pentru alergiile de interior

Simptomele alergiilor de interior pot varia de la ușoare la severe și includ:

• Strănuturi frecvente;
• Rinoree;
• Congestie nazală;
• Mâncărimi la nivelul nasului, ochilor și gâtului;
• Lăcrimare excesivă;
• Tuse;
• Dificultăți respiratorii;
• Erupții cutanate sau urticarie.

Simptomele pot fi prezente pe tot parcursul anului, dar pot fi mai intense în anumite perioade, cum ar fi toamna sau iarna, când oamenii petrec mai mult timp în interior.

Cauze și factori de risc

Alergiile de interior sunt cauzate de expunerea la alergeni specifici. Cei mai des întâlniți alergeni de interior sunt:

1. Acarienii din praful de casă (Dermatophagoides pteronyssinus și Dermatophagoides farinae)

Acarienii din praf reprezintă un factor declanșator frecvent al simptomelor specifice alergiilor și astmului. Sensibilizarea la acarienii din praful de casă este predictibilă pentru respirația șuierătoare persistentă și exacerbările la copiii diagnosticați cu astm.

Deși pot fi găsiți în întreaga casă, aceste organisme microscopice se dezvoltă în medii calde și umede, cum ar fi lenjeria de pat, mobilierul tapițat și covoarele. Pentru a preveni dezvoltarea acestui tip de alergie este recomandat a se înveli saltelele, somierele și pernele în huse speciale din țesături rezistente la alergeni cu fermoar etanș. Lenjeria de pat trebuie spălată săptămânal la temperaturi de minim 60°C și uscată într-un uscător fierbinte. Mențineți umiditatea scăzută prin utilizarea unui dezumidificator sau a aerului condiționat. Utilizarea covoarelor este recomandată doar în cazurile în care acestea sunt spălate sau curățate în mod regulat.

• Părul de animale (câine, pisică)

Contrar opiniei populare, nu există rase “hipoalergenice” de câini sau pisici. Acest lucru se datorează faptului că oamenii nu sunt alergici la părul de câine sau pisică, ci la un alergen care se găsește în saliva și scuamele (fulgi de piele moartă) acestora. Alergenii asociați contactului cu animalele de companie sunt unii dintre cei mai importanți alergeni de interior care provoacă alergii pe tot parcursul anului. Atacurile de astm la pacienții sensibilizați la alergeni proveniți de la câine sau pisică sunt asociate cu expunerea la niveluri ridicate ale acestor alergeni.

Simptomele alergiei la animalele de companie apar, de obicei, în câteva minute, în cazul expunerii pe termen scurt, dar, pentru unele persoane, acestea se agravează și devin mai severe la 8-12 ore după contactul cu animalul. În cazul unei expuneri îndelungate, simptomele pot apărea treptat.

Ca și metode preventive, se recomandă ca animalul să fie ținut afară, aceasta fiind doar o soluție parțială, deoarece în gospodăriile cu animale de companie în curte există în continuare concentrații mai mari de alergeni de origine animală. Este recomandat ca, înainte de a vă lua un animal de companie, să vă adresați unui medic alergolog pentru a stabili dacă sunteți alergic la animale. Dacă deja aveți, încercați să reduceți la minimum contactul și să îl țineți departe de dormitor și de alte camere în care petreceți mult timp. Ca și în cazul acarienilor, aspirați des covoarele sau, dacă se poate, chiar îndepărtați-le.

• Mucegaiuri (Cladosporium herbarum, Alternaria alternata, Aspergillus fumigatus)

Pentru a se dezvolta, mucegaiurile de interior au nevoie de umezeală. De aceea, sunt întâlnite, de obicei, în subsoluri, băi sau oriunde există scurgeri. Sensibilitatea la mucegaiuri poate provoca astm, rinită alergică, dermatită atopică prin contactul direct cu sporii de ciuperci. Sensibilizarea la speciile de mucegai este asociată cu exacerbări ale astmului care pun viața în pericol și cu o morbiditate ridicată în rândul pacienților astmatici.

Pentru a scăpa sau a evita apariția alergiei la mucegaiuri, trebuie să spălați suprafețele dure cu apă, detergent și, dacă este necesar, înălbitor 5% (a nu amesteca cu alți detergenți). Apoi uscați zona complet. Pentru îmbrăcăminte, spălarea cu apă și detergent este cea mai bună soluție. Dacă obiectele cu mucegai nu pot fi curățate și uscate, aruncați-le. Reparați și etanșați acoperișurile sau conductele cu scurgeri. Utilizarea dezumidificatoarelor în subsolurile umede poate fi utilă, dar goliți apa și curățați încăperile în mod regulat pentru a preveni formarea mucegaiului. Acordați o atenție deosebită în băi și bucătării, unde trebuie să aerisiți și să curățați pentru a descuraja dezvoltarea mucegaiului. Evitați să puneți covoare pe podele de beton și să depozitați obiecte în zone umede.

• Insecte (Blatella germanica – gândacul de bucătărie)

Gândacii sunt adesea găsiți în locuințele din zonele urbane dens populate, în școli sau în clădiri comerciale, însă aceștia se pot întâlni aproape oriunde. Acest lucru nu înseamnă că aveți o casă sau o zonă de locuit murdară. Copiii sensibilizați și expuși la niveluri ridicate de alergeni de gândaci au o incidență crescută a astmului. Blocați toate zonele în care gândacii pot intra în casă, cum ar fi: crăpături, fisuri din pereți și ferestre. Gândacii au nevoie de apă pentru a supraviețui, așa că reparați și sigilați toate robinetele și țevile cu scurgeri. Păstrați mâncarea în recipiente cu capac și depozitați farfuriile cu mâncare pentru animalele de companie după ce acestea au terminat de mâncat. Aspirați și măturați podeaua după masă și duceți gunoiul și materialele reciclabile. Folosiți containere de gunoi cu capac în bucătărie. Spălați vasele imediat după utilizare și curățați sub aragazuri, frigidere sau prăjitoare de pâine, unde se pot acumula firimituri. Ștergeți periodic aragazul și alte suprafețe și dulapuri din bucătărie.

• Epiteliile de animale (hamster)

În timp ce mătreața și saliva sunt sursa alergenilor de la pisici și câini, urina este sursa alergenilor de la iepuri, hamsteri, șoareci și porcușori de Guineea; prin urmare, persoanele alergice la epiteliile de hamster trebuie să evite să curețe cușca animalului. În plus, există studii care au arătat că persoanele care lucrează în laboratoarele de cercetare și se ocupă cu studiul animalelor și care au folosit mănuși, măști, halate de laborator și aparate de respirat au prezentat o reducere a simptomelor alergice cu 58%. 

Prin urmare, istoricul familial de alergii, expunerea timpurie și constantă la alergeni, coabitarea în zone urbane cu poluare crescută precum și umiditatea ridicată în locuințe reprezintă factorii de risc care pot declanșa o alergie de interior.

Diagnosticul alergiilor respiratorii de interior

Diagnosticul alergiilor de interior implică mai multe etape, prima fiind consultul la medicul alergolog care va afla istoricul medical al pacientului și va efectua un examen fizic pentru a identifica semnele clinice ale alergiilor. Ulterior pot fi recomandate:

• teste cutanate (prick test), prin care se vor aplica mici cantități de alergeni pe piele pentru a observa reacțiile cutanate. Până la 55% dintre copiii și tinerii cu simptome alergice pot prezenta teste cutanate pozitive la alergenii gândacilor.
• teste de laborator care măsoară anticorpii imunoglobulinei E (IgE) produși în sânge ca răspuns la anumiți alergeni din interior, precum: acarienii din praful casnic, mucegaiurile, părul și pielea de animale (pisici, câini), polen de la plante de interior (ex. „Crăciunița”), căpușe de pat, fragmente descuamate de piele umană și animală, particule de mucegai din aer (spori).

Astfel, medicul poate recomanda paneluri care conțin cei mai frecvenți alergeni de interior care vor măsura nivelurile de anticorpi IgE specifici pentru fiecare dintre aceștia. Un astfel de exemplu este:

Panel alergeni – alergeni de casa (indoor allergens).

Tratamentul alergiilor respiratorii de casă

Prin identificarea alergenilor specifici care cauzează simptomele unui pacient, medicii pot dezvolta strategii de tratament țintit pentru a îmbunătăți rezultatele pacientului. Mai mult de 80% dintre copiii care suferă de astm sunt sensibilizați la cel puțin un alergen pe tot parcursul anului, iar sensibilizarea IgE la alergeni proveniți de la acarieni din praful de casă, gândaci, rozătoare, animale de companie (câini și pisici) și mucegai este strâns asociată cu dezvoltarea rinitei și a astmului, precum și a simptomelor cutanate.

Recomandările privind tratamentul alergiilor de interior includ:

1.         Reducerea expunerii la alergeni prin măsuri cum ar fi curățenia frecventă, utilizarea purificatoarelor de aer și evitarea intrării în contact cu animalele de companie.

2.         Medicațiile sunt variate și adaptate fiecărui pacient în funcție de semnele și simptomele acestuia: antihistaminice, decongestionante, corticosteroizi nazali și, în cazuri severe, imunoterapia (injecții de desensibilizare).

3.         Terapie de desensibilizare: expunerea controlată la cantități crescânde de alergeni pentru a reduce sensibilitatea.

În concluzie, diagnosticarea și gestionarea alergiilor de interior sunt cruciale pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților afectați. Pe lângă aceste tratamente, este importantă și evitarea alergenilor cunoscuți, menținerea unui mediu curat și uscat, precum și consultarea periodică a unui specialist pentru ajustarea terapiei în funcție de evoluția bolii. În unele cazuri, poate fi necesară și combinarea diferitelor tipuri de medicație pentru a obține un control optim al simptomelor.

Referințe:

1. https://www.forskasverige.se/wp-content/uploads/WAO-WhiteBook-2013.pdf
2. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18331513/
3. https://www.aaaai.org/tools-for-the-public/conditions-library/allergies/indoor-allergens-ttr
4. https://www.thermofisher.com/phadia/wo/en/resources/allergen-encyclopedia/e84.html#:~:text=In%20sensitized%20individuals%2C%20allergic%20symptoms,angioedema)%2C%20and%20even%20anaphylaxis.