Anorexia: o patologie posibil letală în practica psihiatrică

Cuprins:

• Care sunt cauzele anorexiei?
• Cum apare anorexia?
• Cum se manifestă anorexia nervoasă?
• Ce presupune un diagnostic pozitiv al anorexiei?
• Ce analize de laborator se recomandă pentru diagnosticarea și monitorizarea anorexiei?
• Cum se tratează anorexia?
• Care este evoluția și prognosticul anorexiei?

Subtipul de anorexie cu alimentație compulsivă implică identificarea unor episoade recurente de alimentație compulsivă, de obicei în cantități mai mari comparativ cu necesarul caloric al organismului  însoțite sau nu de comportament de evacuare forțată (de exemplu, inducerea vărsăturilor sau folosirea exagerată de medicație laxativă, diuretică sau a clismelor).

Subtipul restrictiv de anorexie se caracterizează prin absența episoadelor de alimentație compulsivă sau de evacuare forțată.

Descrierea subtipului este relevantă pentru evoluția curentă a afecțiunii și mai puțin pentru a înțelege evoluția afecțiunii, întrucât tranziția de la un subtip la altul poate fi întâlnită frecvent pe parcursul bolii.

Anorexia nervoasă afectează persoane de ambele genuri și de orice vârstă. Incidența generală estimată a anorexiei este aproximativ constantă în ultimii ani, constatându-se o creștere a ratei incidenței în rândul persoanelor cu vârste sub 15 ani.

Bulimia nervoasă se caracterizează de episoade recurente de alimentație compulsivă care asociază senzația de lipsă de control asupra ingestiei de alimente, însoțite de comportamente compensatorii inadecvate și recurente și care nu survin exclusiv pe durata unui episod de anorexie nervoasă.

Care sunt cauzele anorexiei?

Cauzele anorexiei sunt complexe și cu multe implicații. Acestea pot include factori biologici, genetici, psihologici și socioculturali. Printre posibilele cauze se numără:

• Factori genetici: Există o predispoziție genetică pentru anorexie. Dacă membrii familiei au suferit de tulburări alimentare, riscul poate crește;
• Factori biologici: Dezechilibrele chimice din creier, în special legate de neurotransmițători precum serotonina și dopamina, pot contribui la apariția anorexiei;
• Factori psihologici: Stresul, anxietatea, depresia, unele boli psihice și probleme legate de imaginea de sine pot juca un rol important în dezvoltarea anorexiei;
• Factori socioculturali: Presiunea societății privind standardul de frumusețe și popularizarea unei imagini ideale în ceea ce privește înfățișarea și aspectul fizic pot influența apariția anorexiei, în special în rândul tinerilor.

Cum apare anorexia?

Mecanismul patogenic în anorexia nervoasă este complex și implică o interacțiune între factorii descriși mai sus. Acest mecanism nu este complet înțeles, iar cercetările continuă să dezvăluie noi aspecte ale bolii.

Anorexia nervoasă se poate declanșa ca răspuns la diverse tipuri de stres și presiuni, iar restricționarea alimentară devine un mod de a face față acestor provocări. Odată instalată, anorexia poate deveni o problemă gravă de sănătate cu impact serios asupra sănătății individului și integrării sociale și familiale a acestuia și chiar amenințătoare de viață.

Este important de subliniat că acești factori nu acționează izolat, ci interacționează în moduri complexe și variate. Înțelegerea mecanismelor patogenice ale anorexiei este esențială pentru dezvoltarea unei conduite de tratament eficiente și pentru sprijinirea persoanelor afectate de această tulburare. Cercetarea în domeniul anorexiei este în continuă evoluție, iar noile descoperiri contribuie la îmbunătățirea abordărilor terapeutice.

Cum se manifestă anorexia nervoasă?

Anorexia nervoasă se manifestă prin mai multe semne și simptome, care pot varia în funcție de severitate și pot afecta diferite aspecte ale vieții unei persoane, inclusiv sănătatea fizică și mentală. Este important de reținut că prezența unor astfel de semne nu implică întotdeauna anorexie, iar diagnosticul trebuie pus de un medic psihiatru.

Iată câteva dintre semnele și simptomele comune anorexiei de natură fizică și psiho-emoțională:

• Pierdere semnificativă în greutate comparativ cu normalul pentru vârstă, gen și traiectoria de dezvoltare fizică;
• Preocupare excesivă de a controla aportul caloric: O persoană cu anorexie poate deveni obsedată de cântărirea alimentelor, numărarea caloriilor și monitorizarea constantă a greutății, după fiecare masă, după fiecare actvitate fizică, etc;
• Refuzul ferm de a se hrăni, de a ingera anumite alimente sau tipuri de alimente;
• Imaginea distorsionată a propriului corp: Persoanele cu anorexie pot vedea propriul corp ca fiind supraponderal, chiar dacă sunt subponderale;
• Preocupare obsesivă de a cântări cât mai puțin;
• Adoptarea de comportamente extreme pentru a controla greutatea corporală: vărsături autoinduse, practicarea excesivă a exercițiilor fizice sau abuzul de laxative;
• Modificări ale comportamentului alimentar: împărțirea alimentelor în porții mici, consumarea preponderentă a alimentelor cu volum mare și aport nutrițional minim, frica de a se atinge mâncarea de anumite categorii de alimente sau adoptarea unor diete extrem de restrictive;
• Amenoree secundară;
• Apariția de lanugo: pilozitate fină apărută în special la nivelul extremităților (față și membre) caracteristică perioadei de nou-născut;
• Tulburări în termoreglare;
• Dezechilibre hormonale multiple;
• Semne și simptome caracteristice avitaminozelor și/ sau anemiei;
• Slăbiciune și oboseală: Restricționarea calorică severă cauzează slăbiciune, oboseală și lipsa energiei;
• Schimbări în comportamentul social: Persoanele cu anorexie pot deveni izolate social, pot evita evenimente sociale legate de mâncare și pot manifesta schimbări în relațiile interpersonale;
• Persoanele cu anorexie sunt conștiente de riscuri însa scopul lor și nevoia de control devin mai importante.

Prin severitatea simptomatologiei și a complicațiilor potențiale ale bolii, inclusiv moarte prematură, identificarea precoce a semnelor și simptomelor și adresarea cât mai rapidă către medicul specialist pentru diagnostic pot contribui la remisia completă a afecțiunii. Un diagnostic și tratament precoce pot contribui semnificativ la recuperare.

Ce presupune un diagnostic pozitiv al anorexiei?

Diagnosticul de anorexie nervoasă necesită o examinare clinică completă și evaluarea istoricului medical și al celui heredo-colateral al persoanei. Criteriile de diagnostic sunt stabilite în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a (DSM-5), elaborat de Asociația Americană de Psihiatrie (APA, American Psychiatric Association).

Ce analize de laborator se recomandă pentru diagnosticarea și monitorizarea anorexiei?

Analizele de laborator includ determinarea anumitor hormoni, a funcției tiroidiene, a electroliților, a hemogramei, a proteinelor totale și a albuminei, precum și a altor parametri relevanți pentru sănătatea metabolică.

Cum se tratează anorexia?

Tratamentul anorexiei implică o echipă multidisciplinară care poate include medic psihiatru, terapeut nutriționist, psiholog și alți medici specialiști pentru complicațiile apărute (cum ar fi medic cardiolog, neurolog, nefrolog, pediatru etc).

Principiile terapeutice presupun reeducarea comportamentului alimentar pentru restabilirea greutății optime pentru vârstă și gen, terapie psihologică, sprijin familial și, în unele cazuri, tratament medicamentos.

Care este evoluția și prognosticul anorexiei?

Prognosticul anorexiei variază, iar recuperarea completă poate presupune timp și efort semnificativ. Cu tratament adecvat și susținere, mulți pacienți își revin. Cu toate acestea, anorexia poate avea consecințe grave și poate fi fatală în unele cazuri.

Într-o meta-analiză efectuată în 2011, rata standardizată a mortalității pentru vârstă și gen pentru anorexia nervoasă a fost de 5.9%, în timp ce un studiu recent, publicat în 2021, a identificat o rată standardizată a mortalității pentru vârstă și gen de 15,9% pentru persoanle diagnosticate cu anorexie nervoasă care necesită spitalizare pentru tratamentul malnutrițiri severe.

În același timp, în plan psiho-emoțional, anorexia poate avea un impact considerabil asupra sănătății mintale, cauzând anxietate, depresie, izolare socială și probleme legate de imaginea de sine.

Referințe:

1. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing.
2. National Institute of Mental Health. (https://www.nimh.nih.gov/health/topics/eating-disorders/index.shtml)
3. Treasure, J., Claudino, A. M., & Zucker, N. (2010). Eating disorders. The Lancet, 375(9714), 583-593.
4. Lock, J., & Le Grange, D. (2015). Treatment manual for anorexia nervosa: A family-based approach. Guilford Publications.
5. van Eeden AE, van Hoeken D, Hoek HW. Incidence, prevalence and mortality of anorexia nervosa and bulimia nervosa. Curr Opin Psychiatry. 2021 Nov 1;34(6):515-524.
6. www.mayoclinic.org