Obezitatea la copii: o boală cu implicații în perioada adultă

Cuprins:

• Ce reprezintă obezitatea și supraponderabilitatea?
• Obezitatea la copii – cauze
• De ce este obezitatea infantilă o problemă?
• Cum se pune diagnosticul de obezitate?
• Obezitatea și sindromul metabolic
• Obezitatea la copii – instrumente de prevenție

În România prevalența estimată a supraponderabilității este de 31,1%, iar a obezității de 21,3% conform datelor din studiul Obesity în Romania (ORO) care a inclus un eșantion reprezentativ din populația adultă. Prevalența obezității în țara noastră este de:

• 9,9% la grupa de vârstă 18 – 39 ani;
• 30,1% la 40-59 ani;
• 41,6% la 60-79 ani;
• 24,1% la vârsta ≥80 ani.

Obezitatea este mai frecventă la bărbați (23,0% vs. 20,3% la femei) și în mediul rural (25,7% vs. 19,7% în mediul urban). Cele mai înalte prevalențe ale obezității sunt înregistrate în Moldova și Muntenia-Oltenia (23,8%, respectiv 21,3%).

Obezitatea infantilă a atins niveluri epidemice atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Se știe că excesul de greutate și obezitatea în copilărie au un impact semnificativ atât asupra sănătății fizice, cât și psihologice. Un copil supraponderal sau obez este susceptibil de a rămâne obez până la vârsta adultă și de a dezvolta diabet și boli cardiovasculare la o vârstă mai tânără.

Ce reprezintă obezitatea și supraponderabilitatea?

Supraponderabilitatea și obezitatea sunt definite ca fiind acumularea anormală sau excesivă de grăsime care poate afecta sănătatea.

Indicele de masă corporală (IMC) este un indicator simplu al greutății în raport cu înălțimea, utilizat în mod obișnuit pentru a clasifica supraponderabilitatea și obezitatea la adulți. Acesta este definit ca fiind greutatea unei persoane în kilograme împărțită la pătratul înălțimii sale în metri (kg/m2).

În cazul copiilor, greutatea este evaluată cu ajutorul graficelor sau curbelor de creștere, instrumente standard care evaluează creșterea și dezvoltarea normală a copilului și care țin seama de înălțime, de gen și de vârstă. Pentru identificarea graficelor de creștere pe care le poți folosi pentru copilul tău și interpretarea acestora întreabă pediatrul sau medicul de familie.

Obezitatea la copii – cauze

Mecanismul de dezvoltare a obezității nu este pe deplin înțeles și se consideră că este o tulburare în apariția căreia factorii de mediu, preferințele legate de stilul de viață și mediul cultural joacă un rol esențial, menținând prevalența acesteia în creștere la nivel mondial.

În general, se presupune că supraponderabilitatea și obezitatea sunt rezultatele unei creșteri a aportului caloric și de grăsimi. Pe de altă parte, există dovezi care susțin că aportul excesiv de zahăr din băuturile răcoritoare, creșterea dimensiunii porțiilor și scăderea constantă a activității fizice au jucat un rol major în creșterea ratelor de obezitate în întreaga lume.

Obezitatea infantilă poate afecta profund sănătatea fizică, bunăstarea socială, emoțională și stima de sine a copiilor. De asemenea, este asociată cu performanțe școlare slabe și cu o calitate mai scăzută a vieții trăite de copil. Multe afecțiuni precum tulburările metabolice, cardiovasculare, ortopedice, neurologice, hepatice, pulmonare și renale sunt, de asemenea, observate în asociere cu obezitatea infantilă.

Există însă tot mai multe dovezi care indică faptul că fondul genetic al unui individ este important în determinarea riscului de obezitate. Cercetările au adus contribuții importante la înțelegerea factorilor asociați cu obezitatea. Modelul ecologic, așa cum a fost descris de Davison et al. sugerează că factorii de risc pentru obezitate la copii includ aportul alimentar, activitatea fizică și comportamentul sedentar. Impactul acestor factori de risc este moderat de factori precum vârsta, sexul.

De ce este obezitatea infantilă o problemă?

Copiii care au obezitate prezintă un risc mai mare de a dezvolta numeroase probleme de sănătate. Aceste afecțiuni includ:

• Astm;
• Apnee de somn;
• Diabet zaharat de tip 2;
• Tensiune arterială ridicată (hipertensiune arterială);
• Colesterol ridicat (hipercolesterolemie, sindrom metabolic)
• Boli de inimă;
• Accident vascular cerebral;
• Tulburări musculo-scheletice, cum ar fi osteoartrita;
• Anumite tipuri de cancer, inclusiv cancerul de colon și cancerul de sân;
• Ficat gras.

În plus, copiii care au obezitate prezintă un risc mai mare de a se confrunta cu:

• Bullying;
• Izolare socială;
• Stima de sine scăzută;
• Depresie.

Cum se pune diagnosticul de obezitate?

Ca parte a îngrijirii regulate a copilului, medicul calculează IMC-ul și determină unde se încadrează în graficul de creștere IMC pentru vârsta actuală și sexul genetic al copilului.

Folosind graficul de creștere, medicul determină modul în care copilul se compară cu alți copii de același sex și vârstă.

În plus față de IMC și de înregistrarea greutății pe graficele de creștere, medicul evaluează:

• Istoricul familial de obezitate și probleme de sănătate legate de greutate, cum ar fi diabetul;
• Obiceiurile alimentare ale copilului;
• Nivelul de activitate fizică al copilului;
• Istoricul psihosocial, inclusiv incidența depresiei, tulburările de somn și tristețea.

Pentru evaluarea obezității, principalele teste de laborator ar trebui să includă:

• Profilul lipidic

Profilul lipidic standard include un set de analize de sânge care măsoară nivelul de trigliceride, colesterolul total, precum și conținutul în colesterol al lipoproteinelor cu densitate mare (HDL-colesterol) și al lipoproteinelor cu densitate mică (LDL-colesterol) și colesterolul non HDL.

Recomandări pentru testarea profilului lipidic:

Test de screening (la pacienți fără factori de risc pentru boala cardiovasculară-BCV):

→ copii și adolescenți: o testare în intervalul de vârstă 9-11 ani și ulterior între 17-21 ani.

Test de monitorizare la intervale regulate:

→ persoane cu factori de risc pentru BCV (de exemplu, cel puțin o dată pe an la persoanele cu diabet zaharat);

→ persoane depistate anterior cu valori crescute ale lipidelor;

→  persoane cu tratament hipolipemiant;

• Lipoproteina (a) /Lp (a)

Nivelurile de Lipoproteină (a) sunt determinate genetic, cu o influență redusă sau absentă a factorilor de mediu sau a stilului de viață, iar concentrația identificată la adulți este atinsă încă din copilărie, de obicei până la vârsta de 5 ani.

Concentrațiile serice de Lp (a) nu pot fi reglate prin dietă sau activitate fizică, iar medicamentele hipolipemiante nu au un impact major asupra nivelului de Lp (a).

Lp (a) este un factor de risc independent pentru boala coronariană și infarctul cerebral.

Măsurarea nivelelor serice a Lp (a) poate contribui la o evaluare mai adecvată a pacienților cu risc crescut pentru boli coronariene și cerebrale.

• Enzimele hepatice – TGO / TGP

Boala ficatului gras (FLD) descrie o serie de afecțiuni cauzate de o acumulare de grăsime în celulele hepatice. Incidența FLD este în creștere și, în multe cazuri, este legată de obezitate sau de excesul de greutate.

Majoritatea pacienților cu ficat gras nu dezvoltă probleme hepatice grave. Cu toate acestea, la unele persoane, acumularea de grăsime în ficat poate duce la cicatrizare inflamatorie și, în cele din urmă, la insuficiență hepatică. Pentru pacienții obezi sau supraponderali, principalul tratament recomandat este pierderea treptată în greutate și exercițiile fizice regulate. Acest lucru ajută nu numai la îmbunătățirea FLD, ci și a altor probleme de sănătate asociate, cum ar fi bolile cardiovasculare.

• Evaluarea funcției tiroidiene

Efectul obezității asupra funcției tiroidiene a fost bine documentat la adulți și copii. În majoritatea studiilor, valoarea TSH este direct proporțională cu IMC. Rezultatele TSH pot fi în limita superioară a intervalului de referință al testului, dar sunt adesea ușor peste limită.

Astfel, este destul de frecvent ca acești copii obezi (și adulți) să aibă TSH ridicat (cu FT3  sau T3 ușor crescut și FT4 normal), sugerând hipotiroidism compensat. De fapt, nivelurile de TSH sunt peste intervalul de referință la până la 25% dintre copiii obezi, iar mai multe studii populaționale sugerează că intervalele de referință TSH trebuie ajustate pentru obezitate.

• Evaluarea glicemiei și a hemoglobinei glicate

Obezitatea este asociată cu rezistența la insulină și cu niveluri serice crescute ale insulinei a jeun și ale nivelului seric al C-peptidei. Cu toate acestea, nivelurile de insulină sunt normale la multe persoane care sunt obeze.

Toți pacienții cu obezitate ar trebui să fie supuși unui screening pentru diabet. Informații suplimentare se obțin prin utilizarea simultană a testelor de glucoză și hemoglobină glicată, dacă pacientul este în perioadă de fasting. Asociația Americană de Diabet recomandă în prezent utilizarea testului de hemoglobină glicată (HbA1c) nu numai pentru depistarea diabetului, ci și pentru a urmări pacienții care au deja diagnosticul. În schimb, Asociația Americană a Endocrinologilor Clinici recomandă ca HbA1c să fie considerat un criteriu de diagnostic suplimentar, opțional.

Prediabetul este indicat de alterarea glicemiei a jeun (niveluri de glucoză plasmatică a jeun de 100-125 mg/dL [5,6-6,9 mmol/L]) sau de alterarea toleranței la glucoză (valori ale testului de toleranță la glucoză orală la 2 ore de 140-199 mg/dL [7,8-11,0 mmol/L]). Pacienții cu aceste caracteristici prezintă un risc relativ ridicat pentru dezvoltarea viitoare a diabetului.

Obezitatea și sindromul metabolic

Pe măsură ce proporția populației cu obezitate continuă să crească, prevalența sindromului metabolic este în creștere atât la copii, cât și la adolescenți. Copiii cu sindrom metabolic prezintă un risc crescut de sindrom metabolic la vârsta adultă și, posibil, un risc crescut de diabet zaharat de tip 2 (DZII) și de boli cardiovasculare (BCV). Astfel, a devenit crucială o mai bună înțelegere a fiziopatologiei sale, a factorilor de risc și identificarea strategiilor de gestionare a sindromului metabolic în copilărie.

Sindromul metabolic este definit de o constelație de factori fiziologici, biochimici, clinici și metabolici care cresc în mod direct riscul de ateroscleroză, diabet zaharat și mortalitate din toate cauzele. Criteriile propuse pentru sindromul metabolic la adulți ar trebui să includă 3 dintre următoarele 5 criterii:

• Prezenţa obezităţii abdominale (circumferinţa abdominală peste 80 cm la femei şi peste 94 cm la bărbaţii europeni);
• Tensiune arterială (TA) sistolică de 130 mmHg sau mai mare și/sau TA diastolică de 85 mmHg sau mai mare, ori sub tratament pentru hipertensiune arterială;
• Glicemie a jeun de 100 mg/dL sau mai mare ori în tratament pentru diabet zaharat diagnosticat anterior;
• Niveluri crescute ale trigliceridelor ≥ 150 mg/dL (1.7 mmol/L) sau efectuarea de tratament pentru trigiceride crescute;
• Niveluri scăzute ale HDL-colesterolului < 40 mg/dL (1 mmol/L) la bărbaţi şi < 50 mg/dL (1.3 mmol/L) la femei sau efectuarea de tratament pentru HDL scăzut.

Aproape 90% dintre copiii și adolescenții obezi au cel puțin o caracteristică a sindromului metabolic.

Intervenția timpurie poate contribui la prevenția sau atenuarea consecințelor diverselor boli.

Obezitatea la copii – instrumente de prevenție

În 2014, OMS a înființat Comisia privind eliminarea obezității la copii. În 2016, Comisia a formulat șase recomandări specifice pentru a aborda mediile obezogene ale copiilor din momentul concepției și până la adolescență.

1. Implementarea unor programe extinse care să promoveze consumul de alimente sănătoase și să reducă consumul de produse nesănătoase, băuturi îndulcite cu zahăr, de către copii și adolescenți.

2. Să pună în aplicare programe cuprinzătoare care promovează activitatea fizică și reduc sedentarismul în rândul copiilor și adolescenților.

3. Integrarea ghidurilor pentru prevenirea bolilor netransmisibile cu actualele direcții privind îngrijirea preconcepțională și prenatală pentru reducerea riscului de obezitate infantilă.

4.Susținerea unei alimentațiii sănătoase, a somnuluisuficient și a activitatății fizice în primii ani de viață pentru a se asigura o creștere armonioasă a copiilor și dezvoltarea de către aceștia a unor obiceiuri sănătoase.

5. Aplicarea unor programe care promovează mediile școlare potrivite, informații corecte legate de un stil de viață sănătos și nutriție, precum și beneficiile activităților fizice pentru copii și adolescenți.

6. Oferirea unui mediu familial și stil de viață în care să poată fi instituit un management corect al greutății pentru copii obezi.

Referințe

1. Childhood obesity – Diagnosis and treatment – Mayo Clinic
2. Programming-Guidance-Overweight-Prevention.pdf (unicef.org)
3. Obesity and overweight (who.int)
4. Childhood Obesity: Causes & Prevention (clevelandclinic.org)
5. Childhood obesity: causes and consequences – PMC (nih.gov)
6. Recomandari-POB-full-text-2022.pdf (sre.ro)
7. Fatty liver disease in children | CUH
8. Thyroid Health Blog: Obesity and Thyroid Function Tests in Children | American Thyroid Association
9. Obesity Workup: Approach Considerations, Evaluation of Degree of Fat (medscape.com)