Markeri tumorali: indicatori esențiali în lupta împotriva cancerului

Cuprins:

• Când este recomandată testarea markerilor tumorali?
• Care sunt biomarkerii tumorali uzuali?
• Pot fi folosiți markerii tumorali în screeningul cancerului?
• Care sunt limitările markerilor tumorali?

Când este recomandată testarea markerilor tumorali?

Testarea markerilor tumorali trebuie făcută doar în context clinic adecvat și este recomandată, în principal, când deja există un diagnostic de cancer. Deoarece aceștia pot avea valori crescute și în unele afecțiuni benigne (anemie, afecțiuni ale tiroidei, chisturi ovariene, boli renale, calculi renali, hepatite, sarcoidoze), este foarte important ca rezultatele lor să fie coroborate și cu alte investigații specifice, cum ar fi biopsia sau teste de imagistică. Împreună cu acestea pot alcătui tabloul complet pentru diagnosticul cancerului și oferă informații suplimentare utile în:

• estimarea prognosticului în vederea evaluării gradului de agresivitate a cancerului;
• determinarea stadiului cancerului;
• detecția bolii reziduale sau a riscului de recidivă;
• alegerea terapiei specifice pentru cancerul diagnosticat;
• monitorizarea răspunsului la tratament;
• evaluarea evoluției pe termen lung a afecțiunii oncologice (recurență sau remisie).

Există markeri tumorali pentru diferite tipuri de cancer, o parte dintre aceștia sunt asociați doar cu un singur diagnostic oncologic, alții fiind mai generali (exp. CEA – antigen carcinoembrionic). Cu toate acestea, există afecțiunii oncologice pentru care nu au fost identificați până în prezent markeri tumorali a căror sensibilitate și specificatate să permită dezvoltarea unor metode de detectare.

Care sunt biomarkerii tumorali uzuali?

Există două tipuri principale de biomarkeri tumorali: circulanți și de țesut tumoral.

1. Biomarkeri tumorali circulanți – se găsesc în sângele, urina, scaunul, măduva osoasă sau saliva pacienților cu cancer.

Aceștia sunt utilizați împreună cu alte investigații specifice (biopsia sau teste de imagistică).

Exemple de biomarkeri tumorali circulanți utilizați în mod obișnuit:

• calcitonina (măsurată în sânge) este utilizată pentru a evalua răspunsul la tratament, a detecta recurența și a estima prognosticul în cancerul tiroidian medular;
• CA-125 (măsurat în sânge), pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului și dacă există recidivă în cancerul ovarian;
• beta-2-microglobulină (măsurată în sânge, urină sau lichid cefalorahidian), pentru a estima prognosticul și a urmări răspunsul la tratamentul pentru mielom multiplu, leucemie limfocitară cronică și unele limfoame.

2. Biomarkerii de țesut tumoral (sau de celule) sunt identificați, de obicei, într-o probă de țesut care este îndepărtată în timpul unei biopsii/intervenții chirurgicale.

Sunt recomandați pentru:

• diagnostic, stadializare și/sau clasificare cancer
• estimarea prognosticului
• selectarea unui tratament adecvat (de exemplu, tratamentul cu o terapie țintită)

Denumiți și biomarkeri pentru tratamentul cancerului, aceștia sunt teste genetice care identifică modficările genetice de la nivel celular responsabile de dezvoltarea afecțiunii oncologice.

Printre exemplele de biomarkeri de țesut tumoral sunt menționați:

• receptorul de estrogen (ER) și receptorul de progesteron (PR), care sunt testați pentru a determina dacă un pacient cu cancer de sân ar trebui să primească tratament cu terapie hormonală;
• analiza mutației genei FGFR3, pentru a susține identificarea tratamentului la pacienții cu cancer de vezică urinară;

Deoarece unele tumori eliberează celule ce conțin material genetic în sânge, uneori este posibil să se examineze biomarkerii din probele de sânge (biopsii lichide). Aceste teste au avantajul că nu implică o intervenție chirurgicală și pot fi efectuate mai frecvent decât biopsiile standard. De asemenea, ele sunt recomandate atunci când biopsiile chirurgicale nu pot fi efectuate, cum ar fi situația în care tumorile sunt greu accesibile sau când pacienții nu tolerează intervenția chirurgicală.

Pot fi folosiți markerii tumorali în screeningul cancerului?

Deși markerii tumorali au multiple recomandări încă nu există studii pentru utilitatea acestora ca teste de screening, în vederea depistării precoce a cancerului, înainte de apariția simptomelor.

Care sunt limitările markerilor tumorali?

Markerii tumorali pot furniza multe informații utile, dar există situații când aceștia au și anumite limitări:

• O valoare crescută a unui marker tumoral nu indică neapărat prezența unui cancer sau o recidivă a acestuia, ci poate fi datorată și unor afecțiuni benigne.
• În unele situații, un marker tumoral se modifică doar când cancerul este într-un stadiu avansat.
• Sunt cazuri în care biomarkerii tumorali își mențin valorile normale indiferent de stadiul cancerului.
• Unii markeri tumorali sunt specifici pentru un anumit cancer, în timp ce alții sunt observați în mai multe tipuri diferite de afecțiuni maligne (sunt nespecifici).

Întotdeauna rezultatul obținut la testarea markerului tumoral va fi interpretat după coroborare și cu alte investigații astfel încât medicul curant să poată face un management eficient al cazului.

Dacă un pacient își monitorizează anumiți markeri tumorali, iar valorile scad, acesta poate fi un indiciu că tratamentul funcționează. Deoarece valorile markerilor tumorali pot fluctua chiar și în timpul tratamentului, medicul va recomanda și alte teste de diagnosticare.

În concluzie, markerii tumorali reprezintă un instrument important în gestionarea afecțiunilor oncologice, oferind informații importante pentru diagnostic, tratament, monitorizare și prognostic. Din acest motiv ei trebuie utilizați cu discernământ și în context clinic adecvat pentru a maximiza beneficiile și a evita erorile de interpretare.

Referințe:

1. https://medlineplus.gov/lab-tests/tumor-marker-tests/
2. https://www.cancer.net/blog/2019-09/what-are-tumor-marker-tests-cancer-8-things-you-need-know
3. https://www.cancer.gov/about-cancer/diagnosis-staging/diagnosis/tumor-markers-fact-sheet
4. https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/24813-tumor-markers