Noi abordări ale testării genetice în diagnostic, prognostic și monitorizarea tratamentului la pacienții cu afecțiuni cardiace ereditare

insuficienta cardiaca, boli cardiovasculare, afectiuni cardiace, boli genetice, boli de inima, inima, insuficienta cardiaca congestiva, test genetic

Afecțiunile cardiace ereditare au o prevalență de 3% în populația generală. Bolile aritmogene determină cel mai înalt grad de mortalitate de cauză cardiacă la tineri, iar defectele cardiace congenitale sunt diagnosticate, la naștere, la 1% dintre nou-născuții vii.

Cuprins:

Informațiile genetice utile în evaluarea pacienților cu afecțiuni cardiace?

Ce sunt aritmiile??

Defectele cardiace congenitale

Anevrismele aortei

Teste genetice pentru afecțiunile cardiace și aortice

Datorită progreselor obținute în ceea ce privește terapia și opțiunile de management ale acestor patologii, în prezent există un număr mai mare de adulți ce trăiesc cu defecte cardiace congenitale, comparativ cu cel al copiilor. Este important de menționat faptul că decesele provocate de anevrismele aortice pot fi prevenite relativ ușor, dacă indivizii care prezintă acest risc sunt identificați și tratați în timp util.

Informațiile genetice utile în evaluarea pacienților cu afecțiuni cardiace

Multe dintre aceste afecțiuni cardiace și aortice prezintă simptomatologie comună, iar un test genetic poate facilita diagnosticul diferențial relevant la aceste cazuri.

Informațiile obținute prin testarea genetică pot îmbunătăți managementul clinic, prin identificarea tratamentului optim și a celui mai bun plan de monitorizare a patologiei. Aceste date sunt utilizate pentru a evalua prognosticul, răspunsul la terapie specifică, adaptarea medicației, modificări ale stilului de viață și, iar în unele cazuri, pentru anumite boli genetice, chiar pentru a putea stabili opțiunile de tratament, chirurgical, sau terapia genică.

Ce sunt aritmiile?

Aritmiile, încadrate ca boli de inimă, sunt tulburări de ritm cardiac, fie al frecvenței sau duratei batăilor inimii, fie al ambilor parametri cardiaci și apar în cardiomiopatia hipertrofică, dilatativă și aritmogenă de ventricul drept, sindromul de QT lung, sindromul Brugada și tahicardia ventriculară polimorfică catecolaminergică. Multe dintre aceste boli au transmitere autozomal dominantă, cu penetrantă incompletă și expresivitate variabilă.

Datorită faptului că variantele genice cauzatoare pentru aceste patologii sunt deja cunoscute, diagnosticul genetic este util pentru confirmarea diagnosticului prezumtiv și poate avea o semnificație prognostică și terapeutică. Dacă la un pacient se identifică o variantă patogenă într-o genă, se recomandă testarea (test genetic) pentru identificarea mutației cunoscute, la ceilalți membri ai familiei. Diagnosticul predictiv este indicat în cazul minorilor cu istoric familial pozitiv de boli ereditare (boli genetice) aritmogene, datorită beneficiilor terapeutice ale diagnosticului precoce.

Defectele cardiace congenitale

Defectele cardiace congenitale sunt detectate la aproximativ 8 din 1000 nou-născuți vii și sunt cele mai comune cauze de mortalitate și morbiditate la copii, în întreaga lume.

Acestea prezintă frecvent agregare familială și mai mult de 80 de gene sunt cunoscute ca fiind asociate cu defecte cardiace congenitale izolate sau sindromice. În prezent, este posibilă investigarea cauzelor genetice ale defectelor cardiace congenitale, ca de exemplu: defect septal atrial, defect septal ventricular, tetralogie Fallot, transpoziție de vase mari, sindromul de cord stâng hipoplazic, stenoza aortică, stenoza pulmonară, defecte conotruncale, anomalie Epstein și heterotaxia, precum și RAS-opatiile și alte sindroame familiale. Cauzele defectelor cardiace congenitale sunt diverse și, de obicei, multifactoriale. În acest moment, se cunoaște faptul că defectele cardiace congenitale au bază genetică, în timp ce factorii de mediu suspicionați sunt încă incomplet elucidați.

Anevrismele aortei

Anevrismele aortei toracice și disecțiile de aortă pot apărea ca parte componentă a unui sindrom genetic sau izolat. Aproximativ 10-20% dintre acestea sunt transmise autozomal dominant, cu penetranță redusă și expresivitate variabilă. Anevrismele și disecțiile de aortă toracică sunt heterogene din punct de vedere genetic.

Au fost identificate în 14-20% dintre cazuri mutații în gena ACTA2, în 2,5% dintre cazuri mutații în gena TGFBR2, iar mutații în ambele gene TGFBR1 și TGFBR2 au fost identificate în 5% dintre cazurile de anevrism de aortă toracică și disecție de aortă.

Anevrismele aortice nu manifestă, de regulă, simptome. Totuși, în funcție de mărimea, rata de creștere și localizarea lor, acestea pot cauza durere la nivelul mandibulei, gâtului, toracelui sau spatelui, edeme ale membrelor, gâtului sau capului, dificultăți la deglutiție, disfonie, dispnee, wheezing, tuse cronică sanguinolentă. Disecțiile de aortă sunt de obicei severe, cu durere toracică instalată brusc sau durere la nivelul toracelui posterior. Dee asemenea, tegumenteșe sunt palide, există un puls slab, parestezii sau paralizii. Toate aceste paneluri genice, comprehensive sau țintite, se recomandă pacientilor:

cu istoric familial de stop cardiac inexplicabil, moarte cardiacă sau evenimente aortice subite;
cu diagnostic clinic de defecte cardiace, care au nevoie de un diagnostic diferențial;
programați pentru chirurgie aortiă profilactică;
cu boli cardiace ereditare care vor să estimeze riscul transmiterii ereditare la făt, în cazul unei viitoare sarcini.