Unele persoane, aparent sănătoase, pot fi purtătoare de defecte genetice care pot duce la apariția unor boli metabolice ereditare (boli ereditare). Aceste afecțiuni nu sunt întotdeauna depistate la nou-născuți și astfel nu se pot lua măsuri imediate, legate de managementul sau tratamentul acestei patologii1.
În multe cazuri, unele boli metabolice congenitale pot fi controlate cu măsuri preventive și de tratament instituite în timp util și pot fi evitate eventualele dizabilități sau tulburări de dezvoltare la copiii afectați. Din acest motiv, este recomandat screening-ul pentru boli metabolice la copiii mici (screening neonatal), astfel încât să fie depistate într-un stadiu cât mai incipient și, pe baza rezultatelor, să se ia măsurile adecvate.
Cuprins:
- Informații generale și recomandări de screening neonatal
- Screening neonatal și testul Baby Sensor 100+
- Afecțiuni/ boli ereditare investigate cu Baby Sensor 100+
Informații generale și recomandări de screening neonatal
De la prima inițiativă de screening neonatal pentru depistarea fenilcetonuriei, în anii 1960, numărul afecțiunilor pentru care s-au dezvoltat teste de screening în perioada neonatală a crescut dramatic, în special în urma introducerii analizei de tip multiplex, prin spectrometrie de masă, a profilurilor de aminoacizi și acilcarnitină.
Tulburările ereditare de metabolism au suscitat atenția neonatologilor și pediatrilor prin faptul că multe din aceste afecțiuni pot fi tratate eficient dacă sunt detectate precoce, și de aici importanța includerii acestora în grupul testelor de screening neonatal2.
Pe altă parte, chiar dacă unele boli nu beneficiază de tratament, screening-ul lor este de asemenea justificat, pentru a facilita diagnosticul prenatal la sarcinile viitoare. Majoritatea metaboliților anormali, ce sunt asociați cu tulburările ereditare de metabolism, sunt excretați în urină. Având în vedere faptul că probele de urină sunt ușor de colectat pe hârtie de filtru sunt preferate pentru testele de screening neonatal.
Screening neonatal și testul Baby Sensor 100+
Testul Baby Sensor 100+ (Novogenia, Austria), disponibil în laboratoarele Synevo, este recomandat pentru screening neonatal, în peste 100 de afecțiuni/ boli ereditare metabolice (aminoacidopatii, acidemii organice, disfuncții ale ciclului Krebs/ anomalii mitocondriale, boli peroxizomale, tulburări în metabolismul carbohidraților, acizilor grași, purinelor și pirimidinelor) și, în plus, față de neuroblastom.
Recomandări pentru efectuarea de screening neonatal
- Screening-ul poate fi recomandat oricărui copil, începând de la 48 ore după naștere, până la vârsta de 5 ani. După vârsta de 5 ani beneficiile pentru prevenția complicațiilor bolilor metabolice ereditare sunt limitate.
- Screening-ul poate fi recomandat în cazurile cu suspiciune de afecțiune metabolică ereditară (screening selectiv): prezența de tulburări metabolice cum ar fi – acidoza lactică, cetoacidoza, hiperamoniemia.
Afecțiuni/ boli ereditare investigate cu Baby Sensor 100+
1. Fenilcetonurie (PKU) este o afecțiune ereditară rară care determină acumularea în organism a unui aminoacid numit fenilalanină. Este moștenită în mod autosomal recesiv și este cauzată de un defect al enzimei fenilalanină hidroxilază (PAH), care transformă aminoacidul esențial fenilalanină în tirozină3.
În lipsa acestei enzime, fenilalanina se acumulează la niveluri periculoase, atunci când se consumă alimente care conțin proteine sau aspartam, un îndulcitor artificial. Netratată, PKU duce la leziuni cerebrale severe cu insuficiență intelectuală, anomalii ale comportamentului, convulsii și spasticitate.
Tratamentul include introducerea timpurie a unei diete sărace în fenilalanină. Medicamente mai noi, permit însă pacienților cu PKU să adopte o dietă nerestricționată de fenilalanină. Deși nu există un tratament țintit pentru tratarea PKU, recunoașterea acesteia și inițierea imediată a tratamentului adjuvant, poate preveni tulburările neurologice (gândire, înțelegere și comunicare) sau cazurile cu dizabilități intelectuale.
Manifestări – fenilcetonurie
Nou-născuții cu fenilcetonurie nu prezintă inițial niciun simptom. Cu toate acestea, fără tratament, bebelușii dezvoltă semnele bolii în câteva luni. Semnele și simptomele PKU pot fi ușoare sau severe și pot include: respirație cu miros de mucegai, miros care se resimte și la nivelul pielii sau urinii (cauzat de excesul de fenilalanină în organism), tulburări ale sistemului nervos (neurologice) care pot include convulsii, erupții cutanate (eczeme).
De asemenea, o culoare mai deschisă a pielii, părului și ochilor, comparativ cu ceilalți membri ai familiei, deoarece fenilalanina nu se poate transforma în melanină – pigmentul responsabil pentru culoarea părului și a pielii, extremitatea cefalică (capul) de dimensiuni neobișnuit de mici (microcefalie), hiperactivitate, handicap intelectual, întârziere în dezvoltare, probleme comportamentale, emoționale și sociale, tulburări de sănătate mintală.
Gravitatea afecțiunii depinde de gradul deficitului enzimatic. Cea mai severă formă a tulburării se numește PKU clasică (enzima lipsește sau activitatea este sever redusă). Nivelul activității enzimatice diferențiază PKU clasic, de alte forme mai ușoare; cu toate acestea, toate sunt caracterizate de niveluri crescute de fenilalanină (hiperfenilalaninemie).
Indiferent de formă, majoritatea sugarilor, copiilor și adulților cu această tulburare au nevoie în continuare de o dietă specială pentru a preveni dizabilitatea intelectuală și alte complicații.
2. Citrulinemia de tip I (CTLN1) este o tulburare genetică rară cu transmitere autosomal recesivă care include o formă neonatală acută (clasică), o formă mai ușoară cu debut tardiv, o formă care se declanșează în timpul sau după sarcină și o formă asimptomatică4.
Citrulinemia de tip 1 este produsă de deficitul sau absența enzimei argininosuccinat sintetază (ASS). ASS este una dintre cele șase enzime care joacă un rol în eliminarea azotului din organism, proces biochimic cunoscut sub numele de ciclul ureei. Lipsa enzimei duce la acumularea excesivă de azot, sub formă de amoniac (hiperamoniemie), în sânge și celelalte fluide corporale.
Sugarii cu forma clasică pot prezenta vărsături, anorexie (refuzul de a mânca), letargie progresivă și semne de creștere a presiunii intracraniene. Tratamentul prompt poate prelungi supraviețuirea, dar de obicei sunt prezente deficite neurologice. Evoluția formei cu debut tardiv este uneori mai blândă, dar episoadele de hiperamoniemie sunt similare cu forma clasică.
Severitatea citrulinemiei de tip 1 variază de la un pacient la altul. Forma clasică, caracterizată prin lipsa totală a activității enzimei ASS, prezintă simptome la scurt timp după naștere (perioada neonatală). O formă mai ușoară a afecțiunii, care se caracterizează prin lipsa parțială a enzimei ASS, afectează unii copii mai târziu, în timpul copilăriei.
Tratamentul unei persoane cu CTLN1 necesită eforturile coordonate ale unei echipe de specialiști. Este nevoie de geneticieni, pediatri, neurologi și dieteticieni, care să colaboreze pentru a asigura o abordare cuprinzătoare a tratamentului. Managementul implică un diagnostic prompt, controlul hiperamoniemiei și controlul presiunii intracraniene.
Referințe