În perioada verii oamenii se confruntă adesea cu o condiție medicală care poate pune viața în pericol, numită insolație. Afecțiunea denumită în termeni medicali – șoc caloric sau termic – reprezintă o urgență medicală cauzată de supraîncălzirea corpului, temperatura acestuia depășind 40˚C.
Insolația este cea mai severă formă de hipertermie care duce la leziuni ale creierului, insuficiență organică sau chiar deces.
Bătrânii, sugarii, persoanele din anumite categorii profesionale care își desfășoară activitatea în aer liber, oamenii care suferă de afecțiuni neuropsihice, obezitate, circulație deficitară și cei care urmează anumite tratamente cu antihipertensive, diuretice, antihistaminice, medicație psihiatrică, medicație stimulantă utilizată în tratamentul tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), sunt cei mai susceptibili la insolație. Insolația are o evoluție rapidă și necesită tratament medical imediat1.
Cuprins:
- Cum se manifestă insolația?
- Stabilirea diagnosticului de șoc caloric/ termic (insolație)
- Acțiuni pentru răcirea corpului (tratament insolație)
- Recomandări pentru prevenirea cazurilor de insolație
În Statele Unite ale Americii, 20 din 100.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu insolație și din 833 de decese, 240 sunt cauzate de această afecțiune. Și în Uniunea Europeană decesele cauzate de căldura extremă sunt, de asemenea, în creștere. Previziunile până în anul 2050, potrivit unui document al Comisiei Europene publicat anul trecut, arată că numărul deceselor cauzate de insolație va crește de la ~2.700/an la 30.000 – 50.0002. Odată cu încălzirea globală, riscurile cresc, mai ales în zonele urbane.
Cum se manifestă insolația?
În ciuda variațiilor temperaturii ambientale, oamenii și alte mamifere au capacitatea de a menține o temperatură constantă a corpului prin mecanisme specifice de termoreglare.
Organismul poate compensa variații mari, dar o expunere prelungită la temperaturi ridicate face ca aceste mecanisme să fie depășite și să crească temperatura internă a corpului la valori periculoase > 40˚C. Astfel, se produce o activare a proceselor de coagulare, căldura excesivă denaturează proteinele, destabilizează fosfolipidele și lipoproteinele și lichefiază lipidele membranare, ducând la colaps cardiovascular, insuficiență multiorganică și, în cele din urmă, moarte.
Temperatura la care se produce colapsul cardiovascular variază de la persoană la alta, deoarece anumite afecțiuni, unele medicamente precum și alți factori coexistenți pot contribui la accelerarea sau întârzierea apariției disfuncției organice. Astfel, recuperarea completă a fost observată la pacienți cu temperaturi de până la 46°C, iar la alți pacienți decesul a survenit la temperaturi mult mai scăzute. Temperaturile care depășesc 106°F sau 41,1°C sunt, în general, catastrofale și necesită o terapie agresivă imediată.
Creșterea temperaturii corporale se poate produce prin mai multe mecanisme diferite. În repaus, procesele metabolice bazale produc aproximativ 100 kcal de căldură pe oră sau 1 kcal/kg/h și pot crește temperatura corpului cu 1,1°C/h dacă mecanismele de disipare a căldurii sunt nefuncționale.
Activitatea fizică intensă poate crește producția de căldură de peste 10 ori, la niveluri care depășesc 1000 kcal/h. În mod similar, febra, existența unor frisoane, tremorul, convulsiile, tireotoxicoza (intoxicarea organismului cu hormoni tiroidieni în exces), sepsisul, medicamentele simpatomimetice și multe alte afecțiuni pot crește producția de căldură, ridicând astfel temperatura corpului.
De asemenea, temperatura corporală poate crește prin trasnfer din mediul înconjurător prin aceleași mecanisme implicate în disiparea căldurii în organism: conducție (transferul energiei termice prin contact direct), convecție (mișcarea căldurii prin mișcarea reală a materiei) și radiație (transferul de energie cu ajutorul undelor electromagnetice). Aceste mecanisme apar la nivelul pielii și implică activitatea glandelor sudoripare și a sistemului nervos.
În timpul verii, expunerea prelungită la soare poate duce la un surplus de căldură asupra organismului, de până la 150 kcal/h. În condiții fiziologice normale, acest surplus este contracarat de o pierdere proporțională a acesteia, printr-un mecanism activat la nivelul hipotalamusului, care funcționează ca un termostat, menținând astfel temperatura corpului la un interval fiziologic constant.
Într-un model simplificat, termosenzorii localizați în piele, mușchi și măduva spinării trimit informații cu privire la temperatura centrală a corpului către hipotalamusul anterior, unde informațiile sunt procesate și sunt generate răspunsuri fiziologice și comportamentale adecvate. Răspunsurile fiziologice la căldură includ o creștere a debitului cardiac și a fluxului de sânge către piele (până la 8 L/min), dilatarea sistemului venos periferic (vasodilatația) și stimularea glandelor sudoripare endocrine pentru a produce mai multă transpirație.
Eficiența eliminării apei din organism prin transpirație, ca mecanism de pierdere a căldurii, depinde de starea pielii și a glandelor sudoripare, funcția plămânului, temperatura ambientală, umiditatea existentă în atmosferă, mișcarea aerului și de abilitatea unei persoane de a se aclimatiza la temperaturile ridicate.
De exemplu, transpirația nu are loc atunci când umiditatea ambientală depășește 75% și este mai puțin eficientă la indivizii care nu sunt aclimatizați. Persoanele neaclimatizate pot produce doar 1 L de transpirație pe oră, ceea ce înseamnă o pierdere de doar 580 kcal de căldură pe oră, în timp ce indivizii aclimatizați pot produce 2-3 L de transpirație pe oră și pot disemina până la 1740 kcal de căldură pe oră.
Aclimatizarea la medii calde are loc de obicei în 7-10 zile și le permite persoanelor să reducă pragul la care începe transpirația, să mărească producția de transpirație și să crească capacitatea glandelor sudoripare de a reabsorbi sodiul eliminat inițial de acestea, crescând astfel eficiența diseminării căldurii.
Când surplusul de căldură depășește pierderea/ disiparea căldurii, temperatura corpului crește. Insolația clasică apare la persoanele cărora le lipsește capacitatea de a se adapta la mediul înconjurător (de exemplu, sugari, persoane în vârstă, persoane care suferă de afecțiuni cronice).
Pacienții cu boli de piele și cei cărora li se administrează medicamente care interferează cu transpirația prezintă, de asemenea, un risc crescut de insolație, deoarece nu sunt capabili să disemineze căldura în mod adecvat. În plus, redistribuirea fluxului sanguin către periferie, împreună cu pierderea de fluide și electroliți prin transpirație, pun presiune asupra inimii, care în cele din urmă poate eșua în menținerea unui debit cardiac adecvat, ceea ce duce la morbiditate și mortalitate.
Stabilirea diagnosticului de șoc caloric/ termic (insolație)
Diagnosticul de insolație se stabilește pe baza testelor de laborator și a unor investigații medicale, care au ca scop monitorizarea funcției organelor interne.
Se recomandă efectuarea testelor de sânge pentru a verifica nivelul de sodiu sau potasiu și analiza gazelor din sânge pentru a evalua eventuale leziuni ale sistemului nervos central.
Un test de urină – (urină – biochimie și sediment) pentru a observa culoarea acesteia. Dacă există o afecțiune în care temperatura corpului crește, urina va fi mai închisă la culoare. Totodată, analiza este necesară pentru a verifica funcția rinichilor, care poate fi afectată de insolație.
Teste care ajută la depistarea unor leziuni la nivelul țesutului muscular (rabdomioliză): CK, AST, LDH, mioglobina.
Monitorizarea temperaturii, modalitatea cea mai precisă de a determina temperatura centrală a corpului fiind temperatura rectală, mai exactă decât temperatura orală sau obținută la nivelul frunții.
În șoc caloric sunt necesare teste de imagistică pentru a verifica dacă există leziuni ale organelor interne.
Acțiuni pentru răcirea corpului (tratament insolație)
Tratamentul împotriva insolației se concentrează pe răcirea corpului și stabilizarea la o temperatură normală pentru a preveni sau a reduce afectarea creierului și a organelor vitale. În acest sens sunt recomandate câteva acțiuni:
- Răcirea corpului prin scufundarea în apă rece sau cu gheață s-a dovedit a fi cea mai eficientă modalitate de a scădea rapid temperatura corpului. Imersia în apă rece reduce riscul de deces sau deteriorarea organelor.
- Învelirea pacientului într-o pătură specială de răcire și aplicarea unor pungi de gheață la nivelul gâtului, pe spate și în axile.
- Dacă pacientul prezintă frisoane sunt recomandate medicamente pentru stoparea tremurului. Dacă manevrele inițiate pentru scăderea temperaturii corpului provoacă tremur, se pot administra și relaxante musculare, cum ar fi o benzodiazepina. Tremurul crește temperatura corpului, făcând tratamentul mai puțin eficient.
Recomandări pentru prevenirea cazurilor de insolație
Insolația este previzibilă și poate fi prevenită dacă țineți cont de câteva măsuri atunci când vremea este caniculară:
- Purtați îmbrăcăminte albă, lejeră, din materiale vaporoase.
- Protejați-vă împotriva arsurilor solare.
- Consumați multe lichide. Hidratarea ajută corpul să transpire și să mențină o temperatură normală a corpului.
- Luați măsuri de precauție la administrarea anumitor medicamente.
- Evitați activitățile intense în zilele foarte călduroase.
- Aclimatizați-vă. Persoanele care nu sunt obișnuite cu vremea caldă sunt predispuse la afecțiuni ce sunt influențate de căldură.
Referințe:
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21812-heatstroke
- https://www.dw.com/en/how-can-europe-adapt-to-extreme-heat/a-62472306
- https://emedicine.medscape.com/article/166320-overview#a5
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/heat-stroke/diagnosis-treatment/drc-20353587
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/heat-stroke/symptoms-causes/syc-20353581