Ocluzia intestinală sau obstrucția intestinală este una dintre cele mai frecvente complicații cauzate de Boala Crohn (BC).
Boala Crohn este o boală inflamatorie cronică a intestinului, indusă de o anumită predispoziție genetică, dar și o consecință a acțiunii unor factori de mediu. Cel mai frecvent este diagnosticată la persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Etiologia acestei afecțiuni este încă necunoscută, prevalența sa fiind în continuă creștere, la nivel mondial.
Cuprins:
- Semne sugestive de Ocluzie intestinală la pacienții cu Boala Crohn
- Diagnosticarea cazurilor de ocluzie intestinală
- Conduita terapeutică în cazurile de ocluzie intestinală survenite la pacienții cu istoric de boală Crohn
BC este o afecțiune care scade calitatea vieții pacienților, putând chiar pune viața în pericol. Numeroși factori pot contribui la apariția cazurilor de ocluzie intestinală, însă principalul factor identificat este fibroza intestinală, determinată de inflamația cronică repetată, în fazele active a bolii Crohn. Lin et al. au evidențiat într-un studiu că ~70% dintre pacienți dezvoltă, în mod inevitabil fibroză, cu apariția de stricturi intestinale (îngustări) după o perioada de 10 ani de la diagnosticul de Boală Crohn, ceea ce poate contribui la apariția unei ocluzii intestinale1.
Semne sugestive de Ocluzie intestinală la pacienții cu Boala Crohn
Un blocaj cronic la nivelul intestinului poate fi confirmat, dacă pacientul relatează dureri abdominale, crampe, balonare și greață, la scurt timp după masă. Locul ocluziei poate fi determinat în funcție de durata simptomelor, după ingestia de alimente, astfel:
- dacă apare la mai puțin de o oră după masă este probabil ca blocajul să fie la nivelul intestinului subțire.
- dacă apare la mai mult de o oră după masă, aceasta sugerează că blocajul este la nivelul colonului.
- dacă simptomele persistă tot timpul sau apar frecvent după masă, este posibil să existe aderențe/ stricturi sau o inflamație extinsă la nivelul mucoasei intestinale.
Uneori pot apărea și vărsături, diaree sau constipație.
Inflamația cronică intestinală este caracteristică în boala Crohn și poate duce la dezvoltarea intestinală a țesutului cicatricial. Pe măsură ce inflamația se extinde sau persistă o perioadă mai mare de timp, anumite zone ale tractului intestinal se pot îngusta în diametru. Această zonă îngustată este cunoscută sub denumirea de strictură sau stenoză. Dacă o strictură devine prea îngustă, în cele din urmă poate bloca tranzitul de la nivelul tractului intestinal.
Dacă există o stenoză intestinală iar pacientul ingeră alimente greu de digerat, acestea pot duce la o obstrucție intestinală. Alimentele care pot provoca obstrucție intestinală pot fi legumele crude, floricelele/popcorns, nucile, etc. De asemenea, apariția stricturior poate intreține inflamația, provocând ocluzie intestinală.
Boala Crohn afectează întreaga grosime a peretelui intestinal. Aceasta face ca prezența stricturilor să fie mai frecventă la persoanele care au colită ulcerativă, fiind afectată exclusiv mucoasa intestinului. Obstrucțiile intestinale asociate cu stricturi pot fi temporare sau permanente2.
Diagnosticarea cazurilor de ocluzie intestinală
Metodele de diagnostic în ocluzia intestinalǎ sunt cele comune: anamneza, examenul obiectiv şi examinǎri complementare.
Se recomandă efectuarea de endoscopie în majoritatea cazurilor, însă există și anumite situații, când datorită îngustării intestinului pot apărea restricții, în special la nivelul intestinului subțire, caz în care acesta nu poate fi explorat prin endoscopie simplă. În astfel de situații se poate efectua o procedură minim invazivă, numită dilatare endoscopică.
Evaluarea endoscopică și dilatarea ulterioară a zonei stenotice se realizează în cadrul aceleiași ședințe de endoscopie și constă în introducerea unui balon pentru a dilata regiunea afectată. Astfel, medicii pot vizualiza interiorul unor zone ale intestinului subțire, pot confirma existența acestor stricturi și, totodată pot rezolva aceste blocaje, prin accesarea pe cale endoscopică a stricturilor superficiale.
Medicii pot folosi și alte tehnici imagistice, cum ar fi CT, RMN sau radiografii simple pentru a ajuta la diagnosticarea de stricturi intestinale.
Pentru evaluarea consecințelor metabolice este important diagnosticul topografic sau al localizǎrii obstrucţiei (înaltǎ sau joasǎ). În ocluzia intestinalǎ înaltǎ deshidratarea şi tulburǎrile electrolitice apar rapid. În ocluzia intestinală joasǎ, deshidratarea apare mai târziu; pacienţii cu ocluzie intestinală joasǎ întârzie adesea prezentarea la medic, întrucât vărsăturile şi alterarea stǎrii generale apar la o distanță mai lungă de timp, şi ca urmare, tulburările hidroelectrolitice sunt mai severe în momentul diagnosticării3.
Efectuarea hemogramei în urgență poate indica hemoconcentrație (creșterea numărului de eritrocite pe unitatea de volum de sânge, raportată la volumul sanguin total) și poate confirma pierderea severă de apă din organism. De obicei, în ocluzia prin strangulare intestinală este evidențiată și leucocitoza (15000/mm³).
Pentru diferenţierea de pancreatita acutǎ se recomandă efectuarea amilazei; creşteri ale amilazemiei se produc şi în ocluzia intestinală, dar în pancreatitǎ valorile sale sunt mult mai mari.
Ureea și creatinina serică sunt indicate pentru evaluarea funcţiei renale și identificarea unor afecțiuni asociate. Totodată, ionograma poate furniza informații legate de tulburările electrolitice care pot fi corectate, în cazurile de ocluzie intestinală fiind remarcate hipopotasemie (K) și hiponatremie (Na).
Conduita terapeutică în cazurile de ocluzie intestinală survenite la pacienții cu istoric de boală Crohn
Cea mai bună abordare pentru tratarea unei stricturi este condiționată de cauza care a produs-o.
Terapia stricturilor inflamatorii poate consta în administrarea de corticosteroizi, cu rol în reducerea inflamației din zona vizată. Stricturile fibrotice nu răspund la tratamentele antiinflamatorii.
Utilizarea balonului endoscopic poate fi indicată în scop terapeutic, în cazurile cu fibroză. Acest lucru conferă rezultate pe termen scurt, un procent de ~50% dintre pacienții cărora li s-a aplicat această metodă, vor repeta manevra chirurgicală, în viitor.
Tratamentul chirurgical este obligatoriu în stenozele severe și în ocluziile intestinale mecanice. Acestea sunt precedate şi urmate de tratament de susţinere a funcţiilor vitale. Obiectivul major este reprezentat de corectarea deficitului hidric sau a tulburărilor electrolitice şi acido-bazice.
Referințe: