Gastroenterita, numită uneori și “gripă stomacală”, este o inflamație a tractului digestiv care poate determina vărsături, diaree și este uneori însoțită de febră sau crampe abdominale.
Este cea mai frecventă afecțiune digestivă în rândul copiilor, determinând aproximativ 10% dintre decesele pediatrice și reprezintă a doua cauză de deces la nivel mondial. Este provocată de infecții virale, bacteriene sau parazitare.
Cuprins:
- Gastroenterita cauze, simptome și complicații
- Gastroenterita și diagnosticarea cu ajutorul analizelor de laborator
- Gastroenterita tratament
Cel mai frecvent agent patogen implicat în gastroenteritele pediatrice (Gastroenterita la copii) este rotavirusul la sugari și bacteria Shigella la copiii cu vârste mai mari de 2 ani.
Modalitatea de dobândire a infecției este contactul direct cu persoane infectate, prin transmitere fecal-orală sau ingestia de apă și/ sau alimente contaminate. Această boală este asociată cu o igienă precară și cu sărăcia.
Gastroenterita cauze, simptome și complicații
În cele mai multe cazuri afecțiunea este cauzată de virusuri, bacterii, paraziți și rareori substanțe toxice, medicamente sau de anumite boli alergice (gastroenterită eozinofilică).
Virusurile cele mai întâlnite sunt rotavirus (frecvent la nivel mondial), norovirus (frecvent în Statele Unite), astrovirus sau adenovirus. Gastroenterita virală este foarte contagioasă și se răspândește extrem de ușor de la un copil la altul, în special în grădinițe, școli și alte medii aglomerate.
Gastroenteritele bacteriene reprezintă aproximativ 20% din totalitatea celor diagnosticate, bacteriile implicate fiind: Campylobacter, Clostridium difficile, Escherichia coli (E. coli), Salmonella, Shigella, stafilococi (care provoacă intoxicații alimentare stafilococice) si Yersinia. Gastroenterita bacteriană poate fi contractată prin consumul de alimente contaminate, în special carne crudă sau insuficient procesată, carne de pasăre sau ouă, crustacee, consumul de lapte sau suc nepasteurizat, apă contaminată (cea din fântâni, piscine), contactul cu animale purtătoare de anumite bacterii.
Infecția cauzată de paraziți (cel mai frecvent Giardia intestinalis și Cryptosporidium parvum) se transmite, de obicei, prin consumul de apă contaminată sau pe cale fecal-orală.
Substanțele toxice care pot da gastroenterita sunt prezente în plante (ciuperci otrăvitoare) sau în anumite tipuri de fructe de mare exotice. Copiii cărora li se administrează sau care ingerează accidental anumite medicamente (antibiotice sau antiacide) pot dezvolta gastroenterită.
Deși este numită, în mod obișnuit, gripă stomacală, această patologie este diferită de gripă. Gripa (influenza) afectează sistemul respirator (nasul, gâtul și plămânii) iar gastroenterita, pe de altă parte, afectează tractul digestiv, provocând semne și simptome precum: diaree apoasă, de obicei fără sânge, greață, vărsături, crampe și dureri abdominale intense, ocazional dureri musculare sau cefalee, febră de grad scăzut.
În funcție de etiologie, simptomele gastroenteritei virale pot apărea la 1-3 zile după ce pacientul fost infectat și pot varia de la ușoare la severe. Acestea durează 1-2 zile, însă uneori simptomatologia poate fi prezentă până la 14 zile.
Cea mai severă complicație este deshidratarea care apare atunci când se pierd multe lichide prin vărsături și scaun. Sugarii sunt mult mai predispuși decât copiii mai mari la riscul de a se deshidrata și pot dezvolta efecte secundare grave, având nevoie de îngrijire medicală imediată. În astfel de situații, semnele de pericol ale deshidratării la sugari sunt: fontanela scufundată, retragerea ochilor în orbite (ochi înfundați), lipsa lacrimilor când plâng, gura uscată, tahicardie, oligurie (o cantitate scăzută de urină), iritabilitate, agitație sau letargie (vigilență și energie reduse).
Gastroenterita și diagnosticarea cu ajutorul analizelor de laborator
Medicul va stabili diagnosticulpe baza simptomelor, istoricului copilului, examenului fizic și testelor de laborator.
Testele de laborator pentru diagnostic sunt necesare atunci când simptomele sunt severe sau durează mai mult de 48 de ore. Astfel, pot fi efectuate următoarele teste din materii fecale: examen coproparazitologic, coprocultură, coprocultură extinsă (în situația în care simptomatologia persistă, deși coprocultura uzuală are rezultat negativ, iar medicul clinician suspectează o etiologie bacteriană), coprocitogramă, antigen Giardia, antigen Rotavirus/Adenovirus în materii fecale, antigen Norovirus.
În cazul în care apare deshidratarea, se poate recomanda determinarea testelor: bicarbonat seric, sodiu, creatinină și glucoză.
Gastroenterita: tratament
La copii, obiectivele tratamentului pentru gastroenterita acută includ prevenția deshidratării, tratarea atunci când aceasta apare și reducerea duratei și a severității simptomelor. Ghidurile recomandă, de obicei, rehidratarea copiilor deshidratați, continuarea alăptării pe toată durata rehidratării și o dietă adecvată vârstei. Internarea în spital este indicată doar în cazul unei deshidratări severe.
Terapiile recomandate în astfel de situații sunt: lichide și soluții de rehidratare, rareori antibiotice pentru anumite infecții, antiemetice sau antidiareice.
Referințe:
- https://www.msdmanuals.com/home/children-s-health-issues/digestive-disorders-in-children/gastroesophageal-reflux-in-children
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499939/
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/viral-gastroenteritis/symptoms-causes/syc-20378847
- https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2019/0201/p159.html