Preeclampsia este o afecțiune caracterizată prin hipertensiune arterială (HTA) și proteinurie de novo, apărute după săptămâna 20 de sarcină.
- la nivel global, peste 10 mil. de femei dezvoltă anual preeclampsie (PE);
- în fiecare an PE este cauza a peste 2,5 mil. de nașteri premature;
- anual sunt înregistrate peste 76,000 de decese în rândul femeilor din întreaga lume, cauza fiind PE.
Factorul de creștere placentară (PlGF) completează portofoliul de teste prenatale, fiind recomandat în screening-ul preeclampsiei și poate fi efectuat în primele săptămâni de sarcină.
Screeningul preeclampsie include un test de sânge, o măsurare a tensiunii arteriale și, în unele cazuri, o ecografie. Aceste rezultate ale testelor sunt combinate cu istoricul matern pentru a calcula riscul individual de preeclampsie.
Testul Factorul de creștere placentară (PlGF) se recomandă a fi efectuat în săptămânile 11 și 14 de sarcină.
Din păcate, semnele preeclampsiei apar în a 20-a săptămână de sarcină și pot fi asemănătoare unor simptome ce apar într-o sarcină obișnuită, cum ar fi umflarea membrelor inferioare, tensiunea arterială crescută și greața. În stadiile incipiente ale bolii, femeile pot fi chiar asimptomatice. Pentru a evita complicațiile, este recomandat consultul unui specialist și monitorizarea permanentă a gravidei.
Preeclampsia poate afecta fătul, declanșându-se tulburări de creștere și dezvoltare ale acestuia, prin perturbarea fluxului de sânge de la nivelul placentei. Există totuși și situații în care unii bebeluși se dezvoltă normal, deși mama a fost diagnosticată cu preeclampsie severă. În acest caz, medicul specialist va acorda o atenție sporită gravidei și fătului, pentru a se asigura că acesta din urmă primește suficientă hrană, substanțe nutritive și oxigen din sângele matern, continuând să se dezvolte corespunzător.
Concentrațiile de PlGF sunt scăzute în primul trimestru al unei sarcini normale și cresc începând cu săptămânile 11- 12, atingând un vârf în săptămâna 30, după care încep să scadă.
Concentrațiile normale de PlGF variază cu vârsta gestațională, având o limită inferioară a valorilor normale (definită la a 5-a percentilă) variind de la un vârf de aproximativ 141 pg/ml (la aprox 30 de săptămâni de gestație) până la valoari de 23 pg/ml (la termen).
Valorile serice și urinare sunt scăzute, atât în momentul diagnosticării preeclampsiei, cât și cu mult înainte de debutul acestui sindrom. La începutul sarcinii, concentrațiile de PlGF sunt mai mici la femeile care vor dezvolta ulterior preclampsie, comparativ cu gravidele sănătoase.
PlGF circulant scăzut este probabil, atât o consecință a evenimentelor anormale timpurii în procesul de placentație, cât și un factor care contribuie la o creștere anormală, continuă, în a doua jumătate a sarcinii. Ipoteza că PlGF este un indicator al unei placentații anormale este susținută de observația că femeile care nu au dezvoltat preeclampsie în cursul sarcinii, dar dau naștere unor nou-născuți cu greutate mai mică, comparativ cu vârsta lor gestațională, au valori scăzute ale PlGF, la începutul sarcinii.
PlGF este utilizat împreună cu software-ul de calcul al riscului – LifeCycle for Prenatal Screening. PlGF poate fi utilizat împreună cu alți markeri biochimici și biometrici în screening-ul pentru riscul de sindrom Down, în primul trimestru de sarcină, de exemplu:
Referințe: