Cele mai multe cazuri de otită medie acută apar la copiii mici, cu vârsta cuprinsă între 6 și 24 de luni, incidența scăzând semnificativ după vârsta de 5 ani.
Studiile au arătat că otita, deși este frecventă în copilărie, poate apărea și la vârsta adultă, un studiu global efectuat în SUA, estimând incidența acesteia după cum urmează1:
- copii sub vârsta de 5 ani, 45% – 60%;
- copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 14 ani, 19% – 22%;
- copii și adulți cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, 3,1% – 3,5%;
- adulții cu vârsta cuprinsă între 25 și 85 de ani, 1,5% – 2,3%.
Un alt studiu derulat în perioada 2014 – 2018 privind vizitele adulților în ambulatoriul centrelor medicale tot din SUA, a arătat că incidența formei sale acute (OMA), precum și a celei cu efuziune (OME) a fost de 2,7 și, respectiv, 1,4 la 1000 de locuitori.
Cuprins:
- Otita: o infecție care afectează 11% din populație
- Otita și clasificarea în funcție de localizarea acesteia
- Diagnosticarea cazurilor de otită
- Agenții patogeni din otita medie acută (OMA) – copii versus adulți
- Tratament otită
Otita: o infecție care afectează 11% din populație
La nivel mondial, otita medie acută afectează anual aproximativ 11% din populație (aproximativ 710 milioane de cazuri). Jumătate dintre cazuri apar la copiii sub vârsta de cinci ani și este mai frecventă la cei de sex masculin. Dintre cei infectați, aproximativ 4,8% sau 31 milioane vor dezvolta otita medie cronică purulentă. În ceea ce privește mortalitatea, în 2013 otita medie a dus la un număr de 2.400 de decese, dar scăzând de la 4.900 de decese, în 1990.
Otita și clasificarea în funcție de localizarea acesteia
În funcție de zona în care apare inflamația, se disting 3 tipuri de otită:
– otita externă sau otita externă difuză este produsă de inflamația conductului auditiv extern, manifestându-se prin senzația de mâncărime, tensiune și căldură la nivelul conductului auditiv extern;
– otita medie, ce apare frecvent la copiii mici, datorită unor particularități anatomice (trompa lui Eustachio este mai largă, orizontalizată și mai scurtă), poziției orizontale specifice copilului și imunodificienței fiziologice;
Otita medie este produsă de inflamația cavității timpanice, având mai multe stadii evolutive, cum ar fi congestia membranei timpanale, în primele zile ale bolii când apare doar o ușoară percepție de înfundare a sunetelor la nivelul urechii, însoțită de apariția unei secreții apoase. În următoarele zile, odată cu exacerbarea senzației de nas înfundat, se vor produce secreții cu vâscozitate crescută, comparativ cu perioada de debut și de multe ori acestea se infectează bacterian, devenind muco-purulente.
Otita medie seroasă cronică este o boală a urechii medii care se manifestă prin reducerea auzului (senzația de ureche înfundată) cu o durată ce persistă mai mult de 2-3 luni. Aceasta este provocată de acumularea de fluid în cavitatea timpanică.
Cauzele principale ale obstrucției tubare cronice sunt afecțiunile obstructive ale foselor nazale (deviație de sept, hipertrofia de cornete, polipoza nazală, rinitele alergice, etc.) sau ale rinofaringelui (vegetații adenoide, tumori), malformațiile congenitale palatine osoase.
– otită internă (labirintită) – produsă de inflamația la nivelul labirintului, element anatomic al urechii responsabil de menținerea echilibrului. Aceasta afecțiune poate determina o apariție bruscă a senzației de amețeală, precum și pierderea temporară a auzului sau senzația de „pocnituri” in ureche (acufene). Deși simptomele pot fi uneori supărătoare este o formă de otită care se vindecă de la sine.
Diagnosticarea cazurilor de otită
La examenul clinic, medicul ORL-ist va investiga cu otoscopul interiorul urechii, vizualizând membrana timpanului care este congestionată, mai mată, comparativ cu transparența normală. În prima fază apare această inflamație ușoară, care poate să declanșeze durere de ureche (otalgia).
Timpanometria, un alt test de diagnostic din sfera ORL, utilizează presiunea aerului pentru a verifica dacă există lichid în urechea medie. Acest test nu evaluează auzul, însă dacă este necesar, specialistul ORL va solicita un test audiometric pentru a determina o posibilă diminuare sau chiar pierderea auzului. Această complicație poate să apară după infecții de lungă durată sau repetate ale urechii, dar și din cauza unor deficiențe de drenaj lichidian, din urechea medie.
Agenții patogeni din otita medie acută (OMA) – copii versus adulți
La adulti, în urma efectuării unor culturi microbiologice s-a demonstrat că etiologia OMA este similară cu cea observată la cazurile pediatrice.
La copii, cei mai frecvenți agenți patogeni bacterieni sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae și Moraxella catarrhalis. La nivel global, infecțiile cauzate de S. pneumoniae și asociate cu H. influenzae produc 50% – 60% dintre cazurile de OMA la copii, în timp ce M. catarrhalis a fost responsabilă de 3% – 14% dintre cazuri.
Streptococul de grup A și Staphylococcus aureus sunt cauze mai puțin frecvente de OMA în rândul populației pediatrice generale, în timp ce S. aureus este cunoscut ca agent patogen frecvent întâlnit la adulți, pe baza unor studii limitate. În plus, streptococul de grup A poate fi un agent patogen important, la pacienții cu OMA severă care necesită spitalizare.
O infecție virală a căilor respiratorii superioare poate fi un factor predispozant comun, atât pentru cazurile de OMA la copii, cât și pentru cele apărute la adulți.
La copii, studiile efectuate cu ajutorul testării RT-PCR au detectat diverse virusuri la nivelul urechii medii. Rinovirusul și virusul respirator sincițial au fost cel mai frecvent identificate, urmate de virusul paragripal, coronavirus și adenovirus. De la debutul pandemiei bolii COVID-19, mai multe studii efectuate pe adulți au raportat cazuri de OMA la pacienții cu COVID-19; în unele cazuri, virusul cauzator SARS-CoV-2 a fost detectat în lichidul de la nivelul urechii medii.
Tratament otită
Inițial se recomandă un tratament medicamentos cu antiinflamatoare, antialergice, decongestionante nazale, inhalații sau aerosoli. În următoarea etapă de tratament, este repermeabilizată trompa lui Eustachio prin mijloace pneumatice și se trece la corectarea chirurgicală, dacă se constată o obstrucție tubară (rezecția septului nazal, cauterizare de cornete, polipectomie nazală, rezecția vegetațiilor adenoide la copii, etc).
Persistența lichidului otic, pe o perioadă de mai mult de 2 luni, va impune tratament chirurgical, care constă în miringostomie cu inserția unui aerator transtimpanal. Așa-numitul “T-tube” prezintă avantajul stabilității în timp, nefiind eliminat spontan de către membrana timpanică, fiind util în cazul otitelor seroase recurente. Intervenția constă în practicarea unei mici incizii în membrana timpanică, evacuarea lichidului din urechea medie și plasarea prin micul orificiu creat în timpan a tubului în T, care va asigura ventilarea corectă a urechii medii.
Referințe: