Ce înseamnă tuse convulsivă?
Pertussis, cunoscută și sub numele de tuse convulsivă, este o boală infecto-contagioasă acută, determinată de germenii din genul Bordetella. La copiii mici și la persoanele în vârstă este preferată denumirea de Pertussis, deoarece la această categorie de vârstă lipsesc paroxismele. În termeni populari, este cunoscută sub numele de ”tuse măgărească”.
Cuprins:
- Ce înseamnă tuse convulsivă?
- Pertussis – simptome
- Tuse convulsivă – tabloul clinic și stabilirea diagnosticului pozitiv
- Prevenție
- Tratament
Dintre cele 4 specii cunoscute de Bordetella, doar două specii sunt responsabile de producerea bolii la om: B. pertussis și B. parapertussis. Un procent de 90-95% dintre îmbolnăviri sunt produse de B. pertussis, un cocobacil Gram negativ, de dimensiuni mici, aerob, care crește pe medii de cultură speciale.
Incidența acestei patologii nu este influențată de zona geografică, având o contagiozitate extrem de ridicată. Omul bolnav constituie sursa de infecție, calea de transmitere de la o persoană la alta fiind aerogenă, copiii fiind cei mai expuși, reprezentând astfel populația cu riscul cel mai crescut (tuse convulsivă copii).
Pertussis – simptome
Patologia se manifestă pe o perioadă lungă de timp, într-un interval de 6-8 săptămâni, debutând după o perioadă de incubație cuprinsă între 3 și 12 zile și manifestându-se de-a lungul a trei etape evolutive.
Prima etapă este descrisă de semne precum rinoree, congestie nazală, strănut și tuse iritativă, simptome nespecifice pentru această patologie. La copii, în cea de-a doua etapă a infecției, tusea se va accentua (accese de tuse paroxistică), având o rezonanță particulară, cu un număr de zece până la 40 accese/ 24 de ore, în funcție de severitatea bolii. Perioada de convalescență are cea mai lungă durată (2-6 săptămâni), însă s-au descris și durate ale bolii de câteva luni de zile.
Tuse convulsivă – tabloul clinic și stabilirea diagnosticului pozitiv
Anamneza, tabloul clinic specific (tuse asociată sau nu, cu paroxisme, cu o durată mai mare de 2 săptămâni, dureri la deglutiție, disfonie, tahipnee, wheezing și raluri), precum și examenele de laborator, toate orientează spre un diagnostic de certitudine. Infecția nu este însoțită de un sindrom febril.
Metodele utilizate pentru diagnosticul de laborator includ cultura din tampon naso-faringian pe mediul Bordet-Gengou, test PCR (polymerase chain reaction), DFA (detecție antigenică prin imunofluorescență directă) și teste serologice. Răspunsul imun serologic la B. pertussis este de obicei prezent la 2 săptămâni post infecție, deci detectarea anticorpilor din clasa IgG anti toxina pertussis (produsă exclusiv de B. pertussis) poate fi utilă pentru confirmarea diagnosticului, în stadiile ulterioare ale bolii.
Prevenție
Prevenirea bolii prin imunizare (vaccinare) rămâne cea mai eficientă metodă, chiar dacă după vaccinare, patologia poate sa reapară, însă sub o formă mai ușoară. În prezent, sunt disponibile 2 tipuri de vaccinuri: celular obținut din germeni inactivați, combinat cu anatoxina difterică și tetanică (DTP) și varianta acelulară, care conține toxina pertussis inactivată, având o eficiență mai mică, comparativ cu vaccinul celular, însă cu mai puține reacții adverse.
Începând cu anul 2008, în România se utilizează cea de- a doua variantă descrisă mai sus, iar din luna martie 2015, schema de vaccinare pertussis presupune vaccinarea cu 3 doze de vaccin hexavalent DTPa-VPI-HB-Hib, administrate la vârsta de 2, 4, 6 luni, urmate de un prim rapel cu același tip de vaccin, la vârsta de 12 luni și un al doilea rapel la vârsta de 4 ani.
Tratament
Ținând cont de gradul severității bolii, tusea convulsivă se tratează ambulator, în cazul copiilor mari, însă la copiii cu vârsta sub 3 luni, cu forme severe sau complicații, tratamentul se efectuează sub supraveghere medicală permanentă în unități spitalicești, cu monitorizarea funcțiilor vitale. Totodată, aici aceștia vor primi oxigen, nutriție parenterală și la nevoie, respirație asistată,
Tratamentul medicamentos presupune administrarea antibioterapiei de primă intenție în primele 2 faze de evoluție (catarală și paroxistică precoce), cu rol de sterilizare și reducere a răspândirii bolii. Arsenalul terapeutic poate fi completat cu corticoizi (pentru formele severe, reducând frecvența și intensitatea paroxismelor), imunoglobuline umane pertussis și simptomatice antitusive, fluidifiante ale secreției bronșice și bronhodilatatoare.
Referințe:
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Tuse_convulsiv%C4%83
- Tratat de Pediatrie, Editura Medicala, Bucuresti, sub redactia Prof. Univ. Dr. Eugen Pascal Ciofu, Dr. Carmen Ciofu
- https://www.mayocliniclabs.com/api/sitecore/TestCatalog/DownloadTestCatalog?testId=64780
- Edwards KM, Decker MD. Pertusșis Vaccines in Vaccines 6th Edition: Plotkin SA, Orenstein WA, Offit PA p447-