Angina pectorală poate avertiza asupra declanșării unui atac de cord

Cuprins:

• Ce este angina pectorală?
• Angina pectorală simptome
• Angina pectorală – cauze și factori de risc
• Angina pectorală – clasificare
• Angina pectorală – diagnostic și teste de laborator

Cauza principală este ateroscleroza; de asemenea, poate apărea din cauza unei hiperagregări trombocitare, spasmului arterial coronarian, unor mecanisme nevasculare (de exemplu, hipoglicemia) și apariției unor nevoi metabolice crescute (de exemplu, hipertiroidismul).

Leziunea primară este placa ateromatoasă, care blochează arterele coronare; devine simptomatică atunci când o arteră coronară majoră este blocată în proporție de peste 50%, când există agregare trombocitară tranzitorie sau spasm al arterei coronare.

Prevalența anginei variază foarte mult în populație. Un studiu publicat în AHA Journals, prin care s-au analizat date pe o perioadă lungă de timp și au fost urmărite cazurile unor pacienți cu vârste diferite, a concluzionat că femeile au o prevalență ușor mai mare a anginei pectorale, comparativ cu bărbații, mai ales cele din țările cu rate ridicate de mortalitate prin infarct miocardic².

Angina pectorală simptome

Angina se manifestă în principal prin durere în zona toracică, care are un caracter constrictiv, fiind descrisă sugestiv ca „ca o gheară sau arsură”. Este însoțită de anxietate și/ sau senzație de moarte iminentă. Sediul durerii este retrosternal sau în regiunea precordială. Poate iradia în membrul toracic stâng, uneori se extinde bilateral, la ambele brațe, spre gât, maxilar sau spate (omoplat). În anumite cazuri pot apărea și alte simptome, cum ar fi senzația de rău, senzația de lipsă de aer/ sufocare sau greață.

Angina pectorală – cauze și factori de risc

Angina este expresia unei insuficiențe coronariene acute, cauzată de un dezechilibru brusc apărut (uneori la efort) între nevoile de oxigen ale miocardului și capacitatea de furnizare a debitului sanguin de către arterele coronare. În conditii fiziologice, circulația coronariană se adaptează necesităților miocardului, putând crește la efort de 8 – 10 ori. Când coronarele sunt stenozate, se instalează insuficiența circulatorie cronică, urmată de apariția de angina.

Condițiile declanșatoare impun miocardului un efort contractil suplimentar, dar în cazul leziunilor de ateroscleroză, arterele sunt incapabile să-și mărească debitul sanguin. Durerea de tip anginos poate fi favorizată și de alte condiții: frig, consumul alimentar în exces, fumat, emoții intense, crize tahicardice repetate.

Angina pectorală – clasificare

Angina pectorală stabilă apare atunci când activitatea cardiacă este suprasolicitată – de exemplu, în timpul exercițiilor fizice intense și durează aproximativ 5 minute. Odihna sau medicamentele vasodilatatoare ameliorează rapid simptomele acestui tip de angină pectorală.

Angina instabilă nu urmează un tipar și, de obicei, apare în timpul repausului. Este cauzată de ateroscleroză și manifestată printr-un blocaj care împiedică sângele să ajungă la inimă. Durerea persistă mai mult de 5 minute și se poate agrava în timp. Odihna și medicamentele vasodilatatoare, fără alte intervenții medicale, nu pot îmbunătăți simptomele. Angina instabilă semnalează riscul unui atac de cord și este considerată o urgență medicală.

Angina microvasculară se poate declanșa odată cu o boală microvasculară coronariană. Aceasta afectează cele mai mici artere coronariene. Pe lângă simptomul principal – durerea în piept, pacientul poate prezenta și oboseală marcată, tulburări de somn, dificultăți de respirație. Acest tip de angină are o durată mai lungă decât angina stabilă, o criză durând între 10 și 30 minute.

Angina Prinzmetal (angina vasospastică sau angorul vasospastic) se poate instala în repaus, adesea în mijlocul nopții sau dimineața devreme și este produsă de un spasm al arterelor coronare. Posibilii factori declanșatori includ expunerea la frig, stres, medicamente, fumat sau consumul de cocaină. Este o afecțiune cronică, dar tratamentul medicamentos poate ajuta la ameliorarea acesteia.

Atacurile pot varia de la câteva episoade pe zi, la intervale fără simptome, de săptămâni, luni sau ani. Atacurile pot crește în frecvență (angină crescendo) conducând la infarct sau la deces, sau pot scădea până la dispariția treptată, în situația în care  se dezvoltă fie o circulație coronariană colaterală suplinitoare adecvată, fie dacă zona ischemică infarctizează sau dacă se suprapun insuficiența cardiacă, claudicația intermitentă ce limitează astfel activitatea fizică.

Angina pectorală nocturnă poate apărea dacă un vis provoacă modificări violente ale actului respirației, pulsului și TA. Angina pectorală nocturnă poate fi, de asemenea, un semn al insuficienței ventriculului stâng recurente, un echivalent al dispneei nocturne. Poziția în decubit crește întoarcerea venoasă, extinzând mușchiul miocardic și crescând astfel stresul la nivelul peretelui muscular, ceea ce va crește necesarul de oxigen.

Angina de decubit este angina care apare spontan în timpul repausului. Este de obicei însoțită de o frecvență cardiacă moderată crescută și de o TA uneori semnificativ mai mare, care cresc cererea de oxigen. Aceste creșteri pot fi cauza anginei de repaus sau rezultatul ischemiei induse de ruperea plăcii și formarea de trombi. Dacă angina pectorală nu este ameliorată, cererea nesatisfăcută de oxigen miocardic crește și crește astfel riscul de apariție a infarctului de miocard.

Ischemia silențioasă – pacienții cu boală coronariană (în special cei cu diabet zaharat) pot prezenta ischemie fără simptome. Ischemia silențioasă poate fi identificată în timpul testelor de stres sau monitorizării Holter de 24 de ore prin anomalii tranzitorii vizibile pe EKG la nivelul intervalului ST-T. Studiile cu radionuclizi pot documenta uneori ischemia miocardică asimptomatică în timpul stresului fizic sau psihic. Ischemia silențioasă și angina pectorală simptomatică pot coexista, dar apar în momente diferite. Prognosticul depinde de severitatea bolii coronariene.

Angina pectorală – diagnostic și teste de laborator

Un diagnostic corect este extrem de important deoarece poate prezice probabilitatea unui atac de cord. Acesta se stabilește pe baza examenului fizic al pacientului, prezența simptomelor, existența factorilor de risc, istoricul medical personal și familial.

Se recomandă:

• Teste de rutină, pentru evaluarea de profil lipidic, glucoza și proteine serice.
• Creșteri ale valorii CK-MB sunt adesea asociate cu apariția infarctului de miocard. Este utilă pentru a estima mărimea unei posibile zone de necroză la nivelul miocardului, în primele ore de la debutul durerii.
• Troponina T cu înaltă sensibilate – determinarea valorilor sale în dinamică ajută la diagnosticul diferențial între angină și necroză de miocard.
• Lactat dehidrogeneza (LDH) – izoenzime – este o enzimă, compusă din subunităţi H (Heart) şi M (Muscle), care poate fi un indicator nespecific de lezare tisulară.
• EKG-ul – pentru monitorizarea activității electrice a inimii și discriminarea între ischemia tranzitorie și apariția infarctului de miocard.
• Teste de efort, care implică activitate fizică și monitorizarea tensiunii arteriale, precum și efectuarea ulterioară a unei electrocardiograme.
• Cateterism cardiac și angiografia coronariană care furnizează imagini ale principalelor vase de sânge, pentru evaluarea arterelor coronariene.

Referințe:

1. https://www.nhs.uk/conditions/angina/
2. https://www.ahajournals.org/doi/full/10.1161/circulationaha.107.720953
3. https://www.medicalnewstoday.com/articles/8886#types
4. https://www.msdmanuals.com/professional/cardiovascular-disorders/coronary-artery-disease/angina-pectoris