Ce este o intoxicație medicamentoasă?
Intoxicație medicamentoasă, cunoscută ca fiind o stare patologică, rezultat al acumulării unor substanțe toxice în organism. Intoxicațiile acute reprezintă o problemă extrem de importantă în practica medicală, atât din cauza frecvenței, cât și a gravității lor. Aproximativ 30% dintre intoxicațiile acute cu sfârșit letal, apar la copii, iar dintre acestea, aproape 80% se întâlnesc la vârste cuprinse între 1 și 5 ani.
Cuprins:
- Ce este o intoxicație medicamentoasă?
- Intoxicația medicamentoasă – diagnostic
- Tratament – intoxicație medicamentoasă
Intoxicațiile copilului sub vârsta de 1 an sunt produse, în marea majoritate a cazurilor, de medicamente, prin supradozaj sau folosirea necorespunzătoare a acestora.
Dintre cele mai des întâlnite medicamente care produc intoxicații medicamentoase sunt: acidul acetil salicilic (Aspirina), derivații de para-aminofenol (paracetamol), carbamazepin, digoxin, dar și antidepresivele triciclice, antihistaminicele, antihipertensivele, vitaminele, etc.
Toxicitatea unei substanțe este determinată de o multitudine de factori: caracteristicile fizice și chimice, doză, concentrație, calea și viteza de pătrundere, vârsta pacientului, greutatea corporală a persoanei care ingerat acest medicament. Elementul cel mai important de prognostic favorabil într-o intoxicație medicamentoasă constă în depistarea precoce a acesteia.
Intoxicația medicamentoasă – diagnostic
In stabilirea diagnosticului un rol important îl joacă istoricul care furnizează date privind primele semne și simptome, evoluția acestora până la momentul consultului de specialitate, eventualele manevre terapeutice sau tratamente aplicate anterior prezentării în serviciul de urgență.
Examenul fizic trebuie concentrat asupra funcțiilor vitale, precum și asupra stării sistemului nervos. Examenul clinic reprezintă un moment important și esențial pentru diagnosticul unei intoxicatii medicamentoase. Astfel, convulsiile sunt determinate de intoxicații cu medicamente stimulatoare ale SNC, coma însoțește intoxicațiile cu inhibitoare ale SNC, dilatarea pupilară sugerează intoxicația cu atropină, efedrină, beladonă, pupilele punctiforme apar în intoxicația cu opiacee, nicotina, iar ototoxicitatea e generată la pacienții tratați cu doze prea mari de vancomicina.
Examenele biologice complementare pot preciza prezența unor substanțe toxice. Metoda cea mai sigură de depistare a medicamentelor care provoacă intoxicația, presupune prelevarea de sânge, urină, lichid gastric și alte produse biologice, pentru examinarea într-un laborator de toxicologie.
În potofoliul laboratorului Synevo există numeroase teste, care ajută la diagnosticarea intoxicațiilor: Carbamazepina, Vancomicina în ser, Digoxin. Totodată, testele pentru monitorizarea terapeutică pot fi efectuate în laboratorul nostru (https://www.synevo.ro/categorie/toxicologie/monitorizare-terapeutica-medicamente-tdm/).
Pentru că screening-ul toxicologic negativ nu exclude posibilitatea supradozajului unor medicamente, în confirmarea diagnosticului intoxicației, istoricul și examenul clinic sunt extrem de importante, pentru finalizarea acestui demers.
Tratament – intoxicație medicamentoasă
Tratamentul oricărei intoxicații medicamentoase reprezintă întotdeauna o urgență și se realizează de către medic în unități sanitare specializate. Îndepărtarea medicamentului care nu a fost încă absorbit, înaintea apariției simptomatologiei, constituie obiectivul primar al tratamentului. Evacuarea conținutului gastric poate fi făcută prin provocarea de vărsături sau prin spălătura gastrică. Administrarea de antidoturi nespecifice inactivează substanțele toxice sau previne absorbția lor, prin modificarea stării fizice a acestora. Accelerarea eliminării compușilor toxici din organism presupune și măsuri terapeutice care au ca scop evacuarea exterioară prin: sporirea diurezei, dializa extrarenală sau exsanguino-transfuzia.
Un alt principiu terapeutic utilizat în intoxicația cu medicamente e reprezentat de neutralizarea prin antidoturi specifice, compuși chimici care inactivează acțiunea toxică a unor medicamente administrate în exces. Acești agenți neutralizanți pot interveni, acționând prin competiție, chelare, oxidare, reducere sau substituție.Tratamentul general de susținere reduce necesarul de antidot specific și, întotdeauna, trebuie prioritizat în tratamentul pacientului. Sistemul nervos este foarte vulnerabil la acțiunea toxicelor, iar simptomatologia neurologică poate fi variabilă.
Oxigenoterapia reprezintă o conduită obligatorie în intoxicațiile însoțite de depresie respiratorie. Uneori, o intoxicație medicamentoasă poate provoca iritație gastrointestinală intensă, cu vărsături severe și diaree care pot antrena un sindrom de deshidratare acută, necesitând reechilibrarea hidro-electrolitică și acido-bazică a bolnavului.
Pacientul cu intoxicație poate prezenta adesea dureri intense, care trebuie ameliorate, deoarece acest simptom contribuie la întreținerea stării de șoc. La pacienții pediatrici este de preferat revenirea la alimentația orală, imediat ce aceasta este posibilă.
Referințe:
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Antidot
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Intoxica%C8%9Bie
- Tratat de Pediatrie, Prof. Univ. Dr. Eugen Pascal Ciofu, editia II, Editura Medicala, Bucuresti
- https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/overview/60553#Clinical-and-Interpretive
- https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8513_13.01.16.pdf