Toxicologia este o ramură interdisciplinară, întâlnită în diverse domenii – biologie, chimie, medicină – ce se ocupă cu studierea efectelor adverse provocate de diferite substanțe chimice sau agenți fizici asupra organismelor vii.
Cunoașterea elementelor chimice și a utilității lor în industrie, dar și a efectelor provocate de expunerea organismului la acești compuși este importantă, numeroase asocieri și combinații de metale fiind cunoscute pentru efectele cancerigene asupra organismului uman.
În general, metalele cu densitate >5 kg/dm3 sunt considerate metale grele, reziduurile lor producând poluarea mediului înconjurător. Dintre acestea, cadmiul (Cd) și arseniu (As) se găsesc în mediul înconjurător și sunt considerate principalele metale cu acțiune toxică asupra sănătății umane. Cu ajutorul analizelor toxicologice din sânge și urină se poate monitoriza expunerea acută sau cronică la aceste metale grele.
Arseniu și Cadmiu: care este utilitatea lor și ce efecte au asupra organismului
Compuşii arseniului au numeroase aplicaţii industriale: pesticide, produse farmaceutice, sticlă, ceramică şi metalurgie. Folosit ca element de aliere măreşte duritatea aliajelor.
Arseniul este folosit cu mare succes şi în electronică, datorită proprietăţilor semiconductoare şi fotoconductoare, similare siliciului şi germaniului. În pirotehnie se foloseşte pentru producerea focurilor albe (cel indian). Trisulfura de arseniu este pigmentul vopselei de ulei numite galben regal. Aceasta se mai folosește în tăbăcărie, pentru ignifugarea lemnului.
Reprezintă o formă gazoasă generată în rezervoarele de metal care depozitează acizi, având impurităţi de arseniu. Arseniul este absorbit cu uşurinţă pe cale intestinală şi este excretat în principal prin urină.
Expunerea acută prin ingestia de compuşi arsenicali sau inhalarea de arsină determină simptome gastrointestinale severe (hemoragice), icter, insuficienţă renală şi colaps, cu mare potenţial letal. Intoxicaţia cronică cu arseniu este dificil de diagnosticat. Pot să apară dureri abdominale, diaree, hiperpigmentare, hiperkeratoză, neuropatii periferice, encefalopatie.
Expunerea cronică prin inhalare, în cazul muncitorilor care lucrează în topitorii, a fost asociată cu un risc crescut de cancer pulmonar.
Recomandări pentru determinarea arseniului:
- arseniul în sânge: monitorizarea expunerii acute sau recente (timp de înjumătăţire redus);
- arseniul în urină: monitorizarea expunerii cronice.
Analize medicale disponibile în laboratoarele Synevo:
Cadmiul este un metal alb-argintiu, prezent în cantităţi variabile în minereurile de zinc. Este utilizat în principal în procesul de electro-galvanizare şi în reactoarele atomo-nucleare.
În forma sa organică, cadmiul este întâlnit în alimente, apă şi aer. Aportul normal de cadmiu prin dietă variază între 2 şi 200 μg/zi. Deşi formele organice solubile pot produce toxicitate, expunerea excesivă la cadmiul organic indică o poluare izolată a mediului.
Efectele toxice acute ale cadmiuluidepind de calea de expunere. Inhalarea unor cantităţi mari de particule de cadmiu produce într-o primă fază febră, cefalee, greaţă, vărsături, iritaţie nazofaringiană, tuse, dispnee, urmată de instalarea unei pneumonite chimice şi, posibil, a unui edem pulmonar acut letal.
Expunerea cronică la particule de cadmiu în aerul respirat poate genera emfizem pulmonar.
Efectul carcinogenetic al cadmiului este un subiect mult dezbătut. Studiile privind implicarea sa în cancerul pulmonar şi de prostată au dat rezultate neconcludente.
Inhalarea sau ingestia cronică a acestui metal determină leziuni renale, caracterizate prin disfuncţie tubulară şi/ sau glomerulară cu proteinurie, alterarea capacităţii de concentrare a urinii şi scăderea clearance-ului la insulină. Un alt efect al expunerii cronice este perturbarea metabolismului osos cu osteomalacie, osteoporoză şi risc crescut de fracturi spontane.
Recomandări pentru determinarea cadmiului:
- cadmiul în sânge: diagnosticul expunerii acute sau cronice la cadmiu;
- cadmiul in urină: monitorizarea intoxicaţiei cronice şi estimarea încărcării organismului cu cadmiu.