Faringita streptococică este o boală acută care debutează cu dureri de gât, febră (temperatură >38.5°C), stare de rău general, frison, mialgii (dureri musculare), cefalee(dureri de cap) şi greaţă. Copiii pot prezenta dureri abdominale şi vărsături.
Cum se transmite faringita streptococică?
Streptococul beta-hemolitic grup A se transmite prin contact direct între persoane, prin intermediul picăturilor Pfluge (picături care se elimină în timpul strănutului, vorbitului etc.) sau al secrețiilor nazale, de aceea riscul de îmbolnăvire este mai mare în colectivităţi şi familie. Perioada de incubaţie a bolii variază între două până la cinci zile.
Perioada de contagiozitate
Pacienţii cu faringita streptococică sunt consideraţi contagioşi în primele 24h după administrarea antibioticului. În cazul copiilor este recomandat să nu se întoarcă în colectivitate/ şcoală până în momentul în care temperatura nu scade la normal şi nu au trecut cel puţin 24h de la începerea tratamentului antibiotic.
Care este atitudinea medicului curant?
La examenul clinic se constată ca semne obiective: palat moale hiperemic (rosu în gât), eritem (roșeata) lingual şi faringian, exsudat faringian şi adenopatii cervicale (ganglioni inflamați). Oricum, tabloul clinic variază de la un pacient la altul destul de mult. Medicul curant trebuie să recomande investigaţiile specifice în vederea stabilirii agentului etiologic al faringitei.
lipsa accesului pacientului către un laborator;
stare toxico-septică.
Rolul laboratorului de microbiologie
În laboratoarele Synevo diagnosticul faringitei streptococice se stabileşte prin două metode:
- însămânţarea exsudatului faringian (metoda clasică de diagnostic microbiologic) şi
- determinarea antigenului streptococic de grup A (test rapid de diagnostic).
Rezultatele examenului microbiologic depind de calitatea recoltării şi transportului produsului patologic.
Se deprimă baza limbii cu unapăsător steril și se șterge cu tamponul ferm, nu brutal-amigdalele, peretele posterior al farigelui, zonele inflamate, ulcerate şi depozitele purulente.
Recoltarea se face dimineaţa, înainte de ingestia alimentelor sau toaleta cavităţii bucale. Se evită atingerea tamponului de baza limbii sau palatul moale.
Transportul se efectuează în <2 ore de la recoltare.
Testul rapid de detectare al antigenului streptococic permite obţinerea unui rezultat în aceeaşi zi. Un rezultat negativ nu exclude prezenţa streptococului beta-hemolitic grup A de aceea se recomadă în cazul unei suspiciuni clinice examenul microbiologic al exsudatului faringian.
Determinarea anticorpilor antistreptolizino “O”- testul ASLO, de asemenea practicat în laboratorul Synevo, nu are valoare în diagnosticul faringitei streptococice de grup A dacă este efectuat imediat la debutul bolii.
Tratamentul faringitei cu streptococul beta- hemolitic
Faringita diagnosticată cu streptococ beta-hemolitic grup A se tratează cu penicilină. Pacienţilor alergici la penicilină medicul curant le poate recomanda eritromicină sau clindamicină.
Exista pacienţi care nu răspund la tratament?
În cazul pacienților diagnosticați cu faringită streptococică grup A care rămân simptomatici după 72h de la începerea tratamentului cu antibiotic, este obligatorie reevaluarea pacientului.
Cauzele care determină eşecul terapeutic pot fi: apariţia complicaţiilor acute ale faringitei poststreptococice (e.g. abces periamigdalian), infecţii virale şi nerespectarea modului de administrare al tratamentului/ administrarea repetată nejudicioasă a antibioticului, eradicarea florei faringiene de protecţie de către antibiotic sau supresia imunitară creată de antibiotic.
Streptococul beta-hemolitic deşi îşi păstrează sensibilitatea la penicilină, tratamentul poate fi ineficient în cazul producerii de betalactamaze de către flora orală anaerobă.
Atitudinea în cazul pacienţilor care nu răspund la tratament
Pacienţilor care prezintă semne clinice de boală după 2 până la 7 zile de la iniţierea antibioticoterapiei li se recomandă recoltarea unui nou exsudat faringian pentru examenul microbiologic.
În cazul obținerii unui rezultat pozitiv pentru streptococul beta-hemolitic grup A, medicul recomandă un antibiotic non-betalactam (clindamicină sau eritromicină)
Atitudinea în cazul recăderilor simptomatice
Dacă un pacient prezintă, în mai mult de trei culturi successive, Streptococ beta-hemolitic group A într-un interval de un an de zile, este posibil să fie o transmitere în cadrul familiei pacientului datorată unui membru al familiei sau unui contact apropiat care este purtător asimptomatic. Atitudinea în cazul unui astfel de pacient este de a repeta examenul exsudatului faringian atât lui cât şi membrilor familiei sau contacţilor aproapiaţi şi iniţierea terapiei în funcţie de rezultatele obţinute
Important este să se explice pacienţilor că periuţele de dinţi ca şi aparatele ortodontice folosite şi nedecontaminate corect păstrează bacterii pe suprafaţa lor, fapt ce poate determina apariţia infecţiilor recurente.
Purtătorii de streptococ beta-hemolitic grup A
Purtătorii cronici au un risc relativ mic de dezvoltare a reumatismului articular acut. În literatura de specialitate se consideră că aceştia nu sunt o sursă importantă de răspândire a Streptococului grup A pentru persoanele din jurul lor.
istoric familial de reumatism articular acut;
reumatism articular acut la debut;
faringită la debut într-o comunitate;
transmiteri repetate în cadrul aceleiaşi familii.
Concluzie
Este esenţial ca pacientul să fie examinat la timp de către medicul curant pentru stabilirea etiologiei faringitei şi tratamentului antibiotic corespunzător, reevaluarea în cazul eşecului terapeutic prevenind astfel instalarea complicaţiilor poststreptococice: reumatism articular, glomerulonefrita poststreptococică, endocardita, abces retrofaringian, bacteriemie etc.