Analizele prenupțiale sunt necesare înainte de marele eveniment, căsătoria. Deși sunteți euforici, încercaţi să puneţi totul la punct, însă aflaţi că trebuie să vă faceţi anumite investigaţii medicale. În acest articol detaliem ce analize vă sunt necesare, care este rolul și importanța lor, dar și care este procedura de obținere a certificatului medical prenupțial.
Certificatul medical prenupțial este un document obligatoriu, care atestă starea de sănătate a ambilor parteneri. El se eliberează de către medicul de familie pe baza rezultatelor unor analize medicale de sânge – pentru depistarea infecției cu HIV sau a sifilisului – și a radiografiei pulmonare – pentru diagnosticarea tuberculozei.
Există clinici medicale unde pot fi făcute atât analizele medicale de sânge, cât și radiografia pulmonară. De asemenea, contra cost se poate elibera și certificatul medical prenupțial.
Analizele prenupțiale
La Synevo aveți posibilitatea de a efectua doar analizele de sânge. Pentru efectuarea radiografiei pulmonare trebuie să faceți o vizită în alt centru medical. După ce le aveți pe toate, ultima vizită va fi la medicul de familie, care în baza tuturor rezultatelor vă va elibera certificatul pentru completarea dosarului cu actele necesare pentru căsătorie. Certificatul prenupțial eliberat de medicul de familie este valabil 14 zile calendaristice de la data emiterii și trebuie să conţină menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători. Informații detaliate despre actele necesare căsătoriei puteți găsi pe site-urile oficiilor de stare civilă.
Dacă vreți să ştiţi mai multe despre aceste investigaţii şi care este rolul lor, în acest articol ne-am propus să vă facem să conştientizaţi importanţa lor.
În condiţiile vieţii moderne, analizele prenuptiale (VDRL/TPHA, anticorpi anti-HIV, radiografia pulmonară) reprezintă de fapt o baterie de teste de screening (de triaj) pentru prevenirea şi tratarea unor afecţiuni cu repercusiuni extrem de grave asupra stării de sănătate a cuplului, a celor din anturajul lor, dar mai ales, asupra sănătaţii unui viitor copil. Aceste teste vizează depistarea unor boli precum: sifilisul (lues), SIDA (sindromul imunodeficientei dobândite) şi tuberculoza.
Sifilisul (Iues)
Sifilisul are drept cauză un microorganism numit Treponema pallidum, fiind o boală cu transmitere sexuală, care netratată în stadiile de început are urmări foarte grave.
Se transmite în primul rând prin contact sexual neprotejat, prin sânge infectat şi de la mamă la făt. În mediul extern, microorganismul este distrus rapid prin căldură, uscăciune, chiar şi prin simpla spălare cu apă şi săpun, dacă spălarea se face în primele 15-20 de minute de la contactul sexual. Pe medii umede rezistă mai bine, putând fi transmis prin intermediul veselei, periuţei de dinţi, etc.
Stadiul 1 – Se manifestă prin apariţia după aproximativ 3 săptamâni (cu limite între 9-90 zile) de la infecţie a unei leziuni nedureroase (numită şancru sifilitic) în/ sau lângă vagin/ penis, câteodată chiar pe buze, limbă sau anus. Rănile persistă 6 săptămâni după care dispar fără urmă;
Stadiul 2 – Se manifestă prin apariţia unor pete de culoare roz pe corp care dispar după 3-4 săptămâni. Simptomele sunt asemănătoare gripei (febră, dureri de cap, inflamarea gâtului), semnele dispar, iar cele două stadii pot trece neobservate;
Stadiul 3 – Dupa 3-15 ani de la debutul bolii se formează gomele sifilitice. Microorganismele atacă oasele, organele interne (creier, măduva spinarii, inima, aortă, ficatul, plămânii, laringele) pe care le distrug. Când sunt atacaţi centrii nervoşi se ajunge la demenţa sifilitică, paralizie şi moarte. Sifilisul depistat în ultimul stadiu nu mai are nici o şansă de vindecare.
Sifilisul congenital
În cazul unei gravide infectate, Treponema pallidum traversează începând cu luna a 5-a de sarcină placenta, afectând grav fătul. Consecinţele pot fi: avorturi spontane, feţi morţi înainte de termen, naşterea prematură a unor copii cu malformaţii multiple. Prognosticul acestei forme de sifilis este grav. De aceea este foarte utilă depistarea precoce a sifilisului înainte sau în primele săptămâni de sarcină şi efectuarea tratamentului adecvat.
evidenţierea treponemelor la nivelul leziunilor specifice fiecărui stadiu;
reacţii serologice: VDRL şi TPHA;
VDRL-ul este reacţia de evidenţiere în serul pacientului a anticorpilor anti-cardiolipinici (care sunt auto-anticorpi față de unele structuri proprii organismului, ce apar la pacienții cu lues). Testul pozitiv indică o infecţie acută (recentă). Titrurile anticorpilor scad gradat în urma unui tratament eficient, negativându-se în decurs de 6 luni până la 2 ani.
TPHA-ul evidențiază anticorpii anti-treponemici în ser. Se pozitivează în cursul infecției primare şi rămâne pozitiv indiferent de tratament, testul nefiind recomandabil pentru evaluarea rezultatelor terapiei specifice.
SIDA
SIDA reprezintă stadiul final al imunodeficienţei instalate prin infectarea cu HIV (virusul imunodeficienţei umane).
Singura sursă de infecţie o constituie omul infectat cu HIV (cu sau fără manifestări clinice), ce va rămâne contagios până la sfârşitul vietii sale.
Virusul se transmite în special prin sânge și produse de sânge infectate, prin contact sexual neprotejat şi de la mamă la făt. NU se transmite prin înţepături de insecte, îmbrăţisări, strângeri de mână.
Cum se manifesta infecția?
Infecţia cu HIV poate fi asimptomatică (majoritatea pacienţilor nu prezintă semne clinice, până la 10 ani de la momentul infectării) sau se poate asocia cu o varietate de sindroame clinice nespecifice (stare generală alterată – febră, dureri musculare, transpiraţii; manifestări neurologice; hepatice; erupţii cutanate; scădere în greutate; etc.)
În stadiul final, ca urmare a diminuării capacităţii de apărare naturală a organismului, apar infecţii ce pot fi fatale.
Deoarece până în prezent nu există un tratament pentru vindecarea bolii, se ajunge în cele din urmă la o mortalitate de 100%.
Detectarea anticorpilor anti-HIV în ser (test screening). Majoritatea persoanelor infectate formează anticorpi la aproximativ 3 luni de la expunere. Uneori acest interval de timp se poate prelungi pâna la 11-17 luni.
Atenţie! Pozitivarea testelor screening nu înseamnă obligatoriu o infecţie, deoarece pot exista şi reacţii fals pozitive.
Întotdeauna testele screening pozitive impun efectuarea testelor de confirmare.
Detecţia încărcăturii virale (prin PCR – reacţia de polimerizare în lanţ) permite confirmarea infecției HIV înainte de apariţia anticorpilor (în perioada cunoscută sub denumirea de “fereastră imunologică”).
Tuberculoza
Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă determinată de Mycobacterium tuberculosis (bacil Koch) cu evoluţie cronică, larg raspândită în populaţie, care netratată sau incorect tratată are o mortalitate importantă. Fiind transmisă mai ales pe cale aerogenă (prin tuse, strănut, vorbit), principala localizare este cea pulmonară. Rar, îmbolnăvirea se poate face pe cale digestivă, prin consumarea laptelui nefiert provenit de la animale bolnave. Afecţiunea poate evolua cu localizări extrapulmonare (osoase, renale, cutanate, cerebrale, etc.).
Cum se manifestă?
Clinic, se manifestă prin scădere în greutate, transpiraţii nocturne, febră, tuse, oboseală, lipsa poftei de mâncare.
Depistarea tuberculozei pulmonare în colectivitaţi se face prin examen radiologic şi/ sau evidențierea bacilului Koch în spută prin examen bacteriologic.
Radiografia pulmonară poate evidenția prezenţa unor imagini caracteristice tuberculozei pulmonare, situaţie în care trebuie să se recurgă urgent la tratamentul specific.
Concluzii:
Având în vedere gravitatea deosebită a acestor afecţiuni, testele screening amintite trebuiesc repetate periodic, mai ales atunci când împrejurările le impun.
Dr. Ileana Apostolescu
Medic specialist medicina de laborator
Dr. Mihaela Dinescu
Medic specialist medicina de laborator