Chlamydia pneumoniae (C. pneumoniae) este un patogen respirator și afectează toate categoriile de vârstă. Este identificat ca fiind responsabil pentru apariția pneumoniei dobândite în comunitate (pneumonie acută comunitară – PAC) și poate fi asociat cu epidemiile în colectivitățile închise.
Cuprins:
- Epidemiologie
- Categorii de risc
- Simptomele infecției cu Chlamydia pneumoniae
- Care sunt instrumentele de diagnostic ale infecției cu Chlamydia pneumoniae?
- Infecția cu Chlamydia pneumoniae – Tratament
- Complicații
Epidemiologie
Infecția cu C. pneumoniae apare frecvent în timpul copilăriei și adolescenței, astfel încât, la vârsta adultă, aproximativ 80% din populație a fost deja infectată. Infecțiile respiratorii asimptomatice apar la 2-5% dintre adulți și copii.
Nu există o variație sezonieră, însă a fost descrisă o creștere a incidenței pneumoniei cu C. pneumoniae la fiecare 4 ani. Pneumonia cauzată de acest microorganism este responsabilă pentru 8% din cazuri în America de Nord, 7% în Europa, 6% în America Latină și 5% în Asia/ Africa. Ratele cele mai ridicate sunt în rândul copiilor cu vârsta mai mică de 1 an și al vârstnicilor de peste 70 de ani.
Co-infecțiile cu Streptococcus pneumoniae și Mycoplasma pneumoniae apar frecvent.
Adulții seropozitivi pentru C. pneumoniae sunt mai frecvent persoane cu indice de masă corporală mare, fumători, cu boală pulmonară obstructivă cronică sau tensiunea arterială sistolică mai mare decât subiecții seronegativi.
Chlamydia pneumoniae poate supraviețui pe suprafețe timp de până la 30 de ore. A fost descrisă răspândirea în cadrul familiilor, recruților militari și în căminele de bătrâni.
Categorii de risc
Persoanele de toate vârstele se pot infecta cu C. pneumoniae. Cel mai frecvent, aceasta infectează oamenii pentru prima dată atunci când sunt copii de vârstă școlară sau adulți tineri. Cu toate acestea, reinfectarea este mai frecventă la adulții mai în vârstă.
Printre persoanele cu risc crescut se numără cele care locuiesc sau lucrează în medii aglomerate în care apar cel mai frecvent focare de infecție, cum ar fi:
- Unități de învățământ;
- Instituții militare;
- Centre de îngrijire pe termen lung;
- Spitale;
- Închisori.
Simptomele infecției cu Chlamydia pneumoniae
Multe persoane care au o infecție cu C. pneumoniae sunt asimptomatice sau prezintă simptome ușoare.
Simptomele cele mai frecvente includ:
- Oboseală;
- Febră (de grad scăzut);
- Dureri de cap;
- Rinoree;
- Congestie nazală;
- Voce răgușită sau pierderea vocii;
- Dureri la nivelul gâtului;
- Tuse care se agravează în timp.
C. pneumoniae poate declanșa infecții ale tractului respirator inferior, inclusiv bronșită și pneumonie. Există studii care indică faptul că persoanele cu pneumonie cauzată de C. pneumoniae prezintă o probabilitate mai mare de a dezvolta laringită în comparație cu cele afectate de alte tipuri de pneumonie bacteriană. Perioada de incubație a acestei infecții poate varia între 3 și 4 săptămâni, iar simptomele pot persista și câteva săptămâni după debutul lor.
Care sunt instrumentele de diagnostic ale infecției cu Chlamydia pneumoniae?
Medicul poate recomanda unul dintre următoarele tipuri de teste pentru a diagnostica o infecție cu Chlamydia pneumoniae:
Diagnosticul infectiei cu Chlamydia pneumoniae se bazează în principal pe teste serologice. Infecția primară se caracterizează printr-un răspuns imunologic predominant de tip IgM ce apare în decurs de 2-4 săptămâni de la debutul infecției și un răspuns tardiv de tip IgA și IgG după 6-8 săptămâni. După faza acută a infecției, se înregistrează scăderea treptată până la dispariție a anticorpilor IgM într-un interval de 2-6 luni.
Titrurile anticorpilor IgG scad lent până la un nivel care persistă toată viața, pe când cele ale anticorpilor IgA tind sa dispară rapid. Astfel, în cazul suspiciunii infecției primare, prezența anticorpilor IgM specifici are valoare diagnostică ridicată. În situația reinfecțiilor, anticorpii IgM sunt rareori detectabili, în schimb nivelurile IgG și IgA cresc rapid, adesea în decurs de 1-2 săptămâni. Anticorpii IgA sunt considerați un marker imunologic important pentru infecțiile primare, cronice sau recurente. Prevalența anticorpilor IgG este < 10% la copiii preșcolari, atinge 50% la persoanele > 20 ani și ajunge până la 80% în cazul vârstnicilor (> 70 ani).
Testele moleculare constituie o modalitate de depistare rapidă a ADN-ului pentru C. pneumoniae în diverse secreții respiratorii, facilitând astfel instituirea precoce a antibioticoterapiei adecvate. Într-un studiu recent efectuat la copii cu infecții respiratorii, sensibilitatea și specificitatea testului PCR față de diagnosticul infecției acute a fost de 63.6%, respectiv 100%
Identificarea rapidă și precisă a agenților patogeni este o componentă cheie pentru stabilirea unui prognostic adecvat, pentru facilitarea tratamentului precoce și țintit și pentru limitarea răspândirii infecției prin aplicarea de măsuri specifice imediate.
Infecția cu Chlamydia pneumoniae – Tratament
Deși majoritatea persoanelor se recuperează fără tratament, medicii pot recomanda antibiotice pentru tratarea infecțiilor cu C. pneumoniae. În cazul diagnosticării unei infecții cu C. pneumoniae, clinicianul va evalua și alege cel mai potrivit tratament.
Complicații
Infecția cu Chlamydia pneumoniae este cel mai adesea o boală ușoară. Cu toate acestea, pot apărea complicații grave care au ca rezultat nevoia de îngrijire sau tratament într-un spital, inclusiv:
- Agravarea astmului;
- Encefalită;
- Miocardită.
C. pneumoniae poate genera o infecție cronică, iar unii experți sugerează că aceasta ar putea contribui la dezvoltarea afecțiunilor cronice precum astmul, artrita și ateroscleroza.
Referințe: