Ce este biopsia? Importanța unui diagnostic histopatologic corect

Cuprins:

• Ce este biopsia?
• Histopatologia
• Analiza și rezultatele biopsiei
• Care este prevalența rinitei alergice la polenul de ambrozie?
• Cum poate fi diagnosticată alergia la ambrozie?

Pe lângă examinarea probei de țesut, pot fi utilizate și tehnici speciale de diagnostic: imunohistochimia, microscopia electronică sau tehnici de biologie moleculară (permit analiza materialului genetic din fragmenteloe tisulare, dacă este necesar). Tipul de colorații folosit și tehnicile asociate utilizate atunci când țesutul este examinat depind de afecțiunea medicală investigată/suspectată.

Histopatologia

Histopatologia reprezintă o ramură a medicinei care se ocupă cu studiul microscopic al țesuturilor și al celulelor în vederea evaluării modificărilor tisulare patologice. Un diagnostic histopatologic corect joacă un rol crucial în gestionarea și tratamentul pacienților, având implicații semnificative asupra evoluției bolilor și a calității vieții acestora.

Procesul implică obținerea materialului histologic prin efectuarea unei biopsii sau a unei piese de exereză chirurgicală. În anumite cazuri diagnosticul histopatologic se realizează retrospectiv, prin examinarea materialului histologic obținut din țesuturi sau organe recoltate în timpul efectuării necropsiei (autopsiei). Înainte de a începe examinarea, țesutul este pregătit, după care este colorat și apoi analizat. Serviciile de histopatologie sunt utilizate ținând cont de tipul de țesut examinat, precum și de tipul de investigație efectuată.

Histopatologia are utilitate în:

1. Identificarea și caracterizarea modificărilor celulare și tisulare la nivel microscopic. Aceasta permite medicilor să stabilească un diagnostic precis al bolilor care implică diferențierea față de afecțiuni similare și să elaboreze un plan de tratament personalizat. Un diagnostic histopatologic corect are impact în diferite specialități medicale, inclusiv în oncologie. În cazul cancerelor, determinarea tipului histologic al unei tumori certifică diagnosticul de malignitate și este esențială pentru a decide asupra celei mai potrivite strategii terapeutice.
2. Identificarea factorilor prognostici și predictivi. Unele modificări histopatologice pot oferi informații cruciale cu privire la evoluția bolii și răspunsul la tratament. De exemplu, gradul de malignitate și extinderea locală a tumorii sunt aspecte esențiale ce influențează prognosticul bolii oncologice. Aceste date sunt esențiale pentru personalizarea terapiei și evaluarea prognosticului în funcție de particularitățile fiecărui pacient.

Un diagnostic histopatologic corect nu este doar rezultatul unei tehnici adecvate de prelevare și procesare a țesuturilor, ci și al expertizei medicului anatomopatolog. Experiența în interpretarea detaliată a modificărilor histologice sunt cruciale pentru obținerea unui diagnostic de încredere.

Medicii anatomopatologi diagnostichează afecțiuni prin examinarea unei părți uneori extrem de mici de țesut prelevat în urma biopsiei, din piele, ficat, rinichi sau alte organe.

Testele imagistice non-invazive, cum ar fi computer tomografia sau RMN și testele imagistice invazive, cum ar fi endoscopia, colonoscopia, bronhoscopia, colposcopia, sunt utile pentru a detecta existența unor țesuturi sau regiuni ale corpului cu aspect anormal, dar ele singure nu pot face diferența între celulele tumorale maligne și celulele non-canceroase. În cazul cancerelor, singura modalitate de a pune un diagnostic de certitudine este efectuarea unei biopsii.

Există mai multe tipuri de biopsie utilizate care depind de localizarea țesutului sau a lichidului pe care medicul dorește să îl examineze:

• biopsia aspirativă cu ac fin sau cu ac gros sau tăietor (pentru a extrage celule, lichide sau țesuturi);
• biopsia endoscopică (prelevează un mic fragment de mucoasă digestivă);
• Biopsie incizională (presupune efectuarea unei incizii chirurgicale pentru a extrage un fragment de țesut)
• Biopsie excizională (implica îndepărtarea completă a unei leziunii suspecte)
  • biopsia lichidă (în funcție de test, se pot identifica: celule tumorale circulante – CTC, ADN tumoral circulant – ADNtc și proteine din celulele canceroase).

Cele mai frecvente biopsii sunt: mamară, ganglionară, cutanată, medulară, prostatică, de endometru, hepatică, cardiacă (după un transplant de inimă), de rinichi, citologia exfoliativă.

Analiza și rezultatele biopsiei

În urma efectuării biopsiei, țesutul prelevat este trimis la un laborator de anatomie patologică unde este prelucrat până la etalarea pe lame de sticlă, efectuarea anumitor colorații și analiza microscopică.

Prelucrarea și examinarea probelor îl ajută pe medic să determine dacă celulele sunt maligne și, implicit, tipul de cancer. În plus, pentru anumite tipuri de tumori sunt furnizate informații legate de gradul de diferențiere histopatologică a celulelor neoplazice (notat cu simbolul G) și exprimat sub forma unui număr de la 1 la 4, de la G1 (celule tumorale bine diferențiate), până la G4 (celule tumorale nediferențiate). Cu cât gradul de diferențiere histopatologică este mai crescut, adică celulele tumorale sunt mai nediferențiate, cu atât tumora este mai agresivă. Aceste informații pot ajuta la orientarea opțiunilor de tratament.

Rezultatul histopatologic depinde de tipul de biopsie efectuată și de scopul pentru care a fost realizată și se încadrează, de obicei, într-una dintre categoriile:

1. Rezultat benign – arată că celulele sau țesuturile examinate nu prezintă semne de malignitate. Aceasta poate însemna că leziunea este non-malignă și nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătate.
2. Rezultat malign – indică prezența celulelor tumorale și, astfel, certifică prezența unei afecțiuni oncologice. Acest rezultat este critic pentru a ghida medicul să aplice tratamentul specific.
3. Rezultat neconcludent sau incert – înseamnă că nu se poate ajunge la o concluzie clară pe baza materialului histologic examinat din cauza anumitor factori. În astfel de situații, medicul poate recomanda efectuarea unor teste suplimentare sau repetarea biopsiei (dacă este posibil).
4. Inflamație sau infecție – certifică prezența unui răspuns al organismului la o afecțiune inflamatorie sau infecțioasă. Acest lucru poate duce la recomandarea unui tratament specific pentru această condiție.
5. Displazie – indică prezența unor modificări celulare care, deși nu sunt încă maligne, pot fi considerate precanceroase. Aceste informații ghidează medicul în recomandarea unor măsuri preventive sau a unui tratament adecvat pentru a preveni evoluția către cancer.
6. Rezultat normal – țesutul sau celulele examinate sunt normale, ceea ce indică absența unor modificări patologice semnificative sau a unei afecțiuni.

Este important ca interpretarea rezultatelor biopsiei să fie discutată în interacțiunea medic-pacient, deoarece aceste informații vor servi drept bază pentru planificarea tratamentului și gestionarea afecțiunii.

Referințe:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8059036/
2. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cancer/in-depth/biopsy/art-20043922#:~:text=A%20biopsy%20is%20a%20procedure,identified%20an%20area%20of%20concern.
3. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26291008/
4. https://www.cancer.org/cancer/diagnosis-staging/tests/biopsy-and-cytology-tests/biopsy-types.html
5. https://www.nhsinform.scot/tests-and-treatments/biopsies/biopsy/
6. https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/15458-biopsy-overview